N-a apucat bine stirea privind acordarea distinctiei supreme la Cannes filmului lui Cristi Mungiu sa faca ocolul lumii, ca hoitarii au si inceput sa se agate de pulpanele tinarului maestru.

Ineptul si anticulturalul ministru al Culturii a sarit instantaneu cu laudele, de parca nu juriul numit de d-sa la CNC a acordat filmului numai jumatate din modica finantare necesara, artistul nestiind practic cu sase luni inainte de a cistiga premiul daca va reusi sa faca filmul. CNC l-a rasfinantat insa generos pe dinozauroidul Sergiu Nicolaescu, care s-a repezit si el cu felicitarile. Pai, daca ipochimenul ar fi avut un dram de onoare, si-ar fi bagat capul sub pamint anuntind in prealabil ca nu va mai pronunta in veci cuvintul „Motor"! Mungiu e la al doilea lungmetraj si a si luat Palme d’Or, Nicolaescu nici nu mai stie cite a facut, n-a luat nici un premiu cit de cit rasarit, dar primeste grosul finantarilor nationale de cind se stie „la manivela". De altfel, prin aceleasi persecutii trec cam toti regizorii talentatei noi generatii. Dupa succesul mondial cu „Moartea domnului Lazarescu", Cristi Puiu a fost sanctionat cind a solicitat CNC finantarea unui nou film, iar daca tatal lui Corneliu Porumboiu n-ar fi un om mai inlesnit, n-am fi avut parte nici de „A fost sau n-a fost?", alt film de remarcabil succes international. Si, acum, sar cu toti cu laudele, iar presedintele cu decoratiile!

Si, pentru ca traim in Romania, nu erau destule laudele prefacute, au aparut si atacurile josnice. A rasarit din neant un fel de Caion de mucava care-l acuza de plagiat – de parca cineva care e in stare sa ia Palme d’Or are nevoie de asa ceva, mai ales cind e si un talentat prozator, cum e cazul lui Mungiu –, iar pe forumuri i se face genealogia. Halal tara, pacat ca esti locuita! In mod normal, acest succes, care se adauga celor din ultimii ani, ar fi trebuit sa provoace un cutremur – CNC sa se autodizolve, ministrul sa plece la arat, Nicolaescu sa se duca la manastire. Nu s-a intimplat asta, nu se va intimpla. Asa ca sa-i lasam pe Mungiu si pe colegii sai in pace sa-si faca filmele. Cum pot. Filmele lor. Ele nu sint ale tarii, nici ale administratiei culturale. Noi ne ferim pina sa si intram in salile de cinema!

Liviu Antonesei este scriitor si profesor la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iasi