Desi partidele romanesti par scutite de doctrina, comportindu-se asemenea unor organizatii „pragmatice" - adica lipsite de idealuri -, ele nu s-au nascut, nu au primit voturi si nu vor supravietui decit pentru ca sustinatorii lor le cer mai mult.

Sint nerabdator sa merg la proximul „Bookfest 2007", si asta nu doar din motivul ca imi voi lansa, cu acel prilej, trei noi volumeTirgul va fi un eveniment pe care cititorii Cotidianului il asteapta pentru simplul motiv ca au reflexul de a citi si altceva decit ziare. Nu am cerut redactiei studii de piata si nici nu vreau sa-mi flatez cu anticipatie publicul. Revendic in schimb apartenenta la aceasta zona lucida a societatii romanesti. O zona mereu mai ampla, prin numar si pondere, in dezbaterile majore pe care sfirsitul tranzitiei ni le impune. O zona civica tot mai activa, care ne demonstreaza ca „exista viata" si dupa moartea fesenismului.

Toxicitatea ciclului istoric abia inchis a decurs din capacitatea lui (programata) de a prelungi comunismul sub masti de semn contrar. Frica indusa de comunism s-a rasfirat in evantaiul de frici, la fel de paralizante, ale tranzitiei. Nu ne-am mai temut de Securitate, dar cei mai multi dintre compatriotii nostri au fost pe mai departe speriati cu venirea „mosierilor", a „regelui" sau a „patronilor" nemilosi, care te lasa pe drumuri. Podul peste timp al fricilor colective a facut din fosta nomenclatura aluatul „capitalismului" monopolist de stat, conservind imaginarul colectiv pe linia vocabularului marxist (si a realitatilor aferente).

Tot din acel imaginar provine, bunaoara, perpetuarea superstitiei ca sfera culturii („suprastructura") ar fi separata de viata sociala. Ca intelectualii trebuie sa ramina „echidistanti". Sau ca un Tirg de Carte este doar o rezervatie a „elitelor" si nu un barometru al aspiratiilor personale, un punct de contact intre prezentul si memoria civilizatiilor sau un loc al intilnirilor fondatoare, din specia celor capabile sa dezlege un destin. Ne vom convinge ca am pus capat orbecaielilor preeuropene si parademocratice abia atunci cind vom consuma cultura ca pe un drept de baza al oricarui cetatean. Cind ne va bucura gindul ca imbulzeala din saloanele unui Tirg de Carte semnifica liberalizarea accesului la dorinta de a incarca viata fiecaruia cu sens, prin comuniunea celor ce provoaca, modeleaza si transmit cu toti cei ce accepta pariurile spirituale, asteapta exemple si asimileaza, prin lectura, pluralitatea misterioasa a faptului de a fi om.

Desi partidele romanesti par scutite de doctrina, comportindu-se asemenea unor organizatii „pragmatice" - adica lipsite de idealuri -, ele nu s-au nascut, nu au primit voturi si nu vor supravietui decit pentru ca sustinatorii lor le cer mai mult. Le cer sa avanseze un proiect de societate, sa afirme valori asumate cu argumente, sa intrupeze principiile din care e facuta modernitatea. Aproape ca nu mai e vorba - in ce va urma sa decidem la urmatoarele scrutine - despre „stinga" sau „dreapta". E mai curind vorba de saltul spre „nivelul urmator", acela in care liderii nostri nu se vor jena sa invete (mai ales daca vor fi ceva mai invatati), in vreme ce vizitatorii Tirgului de Carte vor pretinde o noua „politica", prin insusi faptul ca se cultiva. Daca vreti ca binele comun sa capete mai multa substanta, continuati sa cititi.