Un sfert dintre copii se simt discriminati de colegi si profesori, in special cei saraci si din mediul rural.

Tot un sfert sint frustrati pentru ca parintii nu le respecta intimitatea, iar jumatate se pling ca dascalii nu le asculta parerea. Acestea sint citeva dintre concluziile raportului Consiliului Copiilor SPUNE! din Romania, prezentat ieri in plenul Parlamentului. Realizatorii studiului spun ca discriminarea imbraca diverse forme si ca prietenii „cei bogati" discrimineaza copiii, alaturi de profesori, avind la baza motive ca invidia sau rautatea. Cit despre discriminarea etnica, copiii spun ca maghiarii sint uneori tratati diferit si ca, in judetele cu populatie preponderent maghiara, copiii romani sint marginalizati de profesori sau de colegi. Membrii Consiliului Copiilor cer, in acest sens, mai multa toleranta, dar si acordarea unui suport financiar adecvat pentru cei care provin din familii sarace sau din mediul rural.

O alta problema semnalata de raportul copiilor, realizat pe baza unui chestionar completat de aproape 7.500 de elevi cu virste intre 12 si19 ani, la nivel national, este si lipsa de interes pentru parerile lor. Desi dreptul la opinie este respectat in mare, 43 la suta dintre respondenti au mentionat ca li se intimpla sa nu fie ascultati atunci cind isi spun parerea, confruntindu-se cu acest lucru cel mai frecvent la scoala – 26 la suta din cazuri, se arata in document. Cit despre viata lor privata, copiii au declarat ca una dintre cele mai frecvente forme de amestec o reprezinta implicarea exagerata a parintilor in activitatile lor. Aproape un sfert dintre respondenti s-au aratat deranjati de interventia parintilor in organizarea programului si a timpului liber, de impunerea de reguli si restrictii sau de ascultarea telefonului. In plus, 36% dintre copiii chestionati au spus ca parintii le-au impus la ce scoala sa mearga, iar 17% au mentionat obligatia de a merge la biserica sau de a avea anumiti prieteni.

Pe de alta parte, un sfert dintre elevii participanti la sondaj considera ca parintii lor nu se implica in mod activ in viata lor scolara, fapt vazut ca „abandon acasa".