Exista frati „de cruce", dar exista si frati „de trecut puntea". Ati vrut dialog? Poftim, dialog! Avem astazi parte de mai mult dialog decit ne inchipuiam ca putem duce. Se negociaza in stinga si-n dreapta, cu stinga si cu dreapta, se fac calcule pe servetele, ca la Yalta, contabilii politici s-au transformat peste noapte in poeti si construiesc din cifre metafore mai mult sau mai putin izbutite despre majoritati parlamentare, totul se poate combina, capra cu varza, lupul cu mielul, etalonul de masura al normalitatii a ajuns strutocamila. Nimic nu mai poate surprinde. Acum se lucreaza deja la detalii: doi parlamentari de colo, patru minoritari de dincolo - fiecare vot conteaza. Extra-parlamentarii au intrat si ei in ecuatie.

Diavolul, insa, are prostul obicei de a se ascunde tocmai aici - in detalii. Asa ca in aceasta zona, mai putin spectaculoasa, isi vor da masura adevaratei valori politice atit Basescu, cit si Tariceanu, Boc sau Geoana. Adevarata inaltime se poate aprecia mai ales atunci cind stai aplecat asupra unor detalii marunte. Iar Romania se afla, din nou, la rascruce.

O rascruce mai mica, de asta data: o rascruce cit un detaliu. Toti liderii politici negociaza o „noua majoritate parlamentara", mai transparenta si - vorba reclamei - mai uscata si mai curata. Ca, pentru a iesi din blocaj, de o asemenea majoritate e nevoie, indiferent de scenariu, e mai presus de indoiala. Dar cum?

Semnalele sint proaste. Cu doua zile inaintea referendumului, cind estimarile erau deja cunoscute, sase parlamentari si-au dat, chipurile „in semn de protest", demisia din partidele din care faceau parte. Estimp, multi dintre ei au fost primiti, cu bratele deschise, in PD, iar ceilalti isi fac incalzirea pe margine. Pe unul dintre deputati il cunosc. In trei ani, a trecut de la PRM la PC si, de aici, la PNL, pina cind a realizat ca adevarata sa menire e in PD. Imi imaginez ca rationamentul liderilor democrati e impartasit, in aceste zile, de catre toate partidele si poate fi rezumat la celebrul „fa-te frate cu dracu’ pina treci puntea". Dar daca arta negocierii se rezuma la a stringe toti sobolanii pe o singura corabie, atunci mai bine lipsa.

Orice ar zice Hobbes si toti ceilalti care se inghesuie sa ii calce pe urme, politica nu se rezuma la matematica: reducerea la cel mai mic numitor comun - in acest caz, lichelismul - va fi fiind eficienta pe termen scurt. Ca popor, insa, avem a trai pe termen lung. Strabunii care au ales sa-i spuna diavolului „nefirtate" stiau, probabil, ceva ce noi am inceput sa uitam: nici o punte nu e suficient de scurta.

Alin Fumurescu este doctorand in stiinte politice la Universitatea din Bloomington Indiana