Pe loc repaus in fata mortii

In februarie ar fi implinit 100 de ani. "Definitiva", cum ii placea lui sa spuna. A plecat la inceputul acestui an la Ceruri sa faca instructie premilitara pe campurile Raiului. Cu pusti de lemn vopsite-n rosu, ca aceea pe care o purta pe umar Nila a lua€™ Moromete, atunci cand Toderici facea instructie cu el...

Cu o seara inainte de interviu, a chemat frizerul din sat, sa-l tunda si sa-l barbiereascaa€¦ Apoi, s-a apucat sa-si puna ordine in amintiri. Cand am ajuns in Silistea Gumesti, Gheorghe Florea, Toderici a lua€™ Marin Preda, era primenit, gata de marturisire.


LANGA NISTRU. Stia ce-avea sa spuie. De-o parte si de cealalta a mesei din camera - oaspetii, fiul si fiica batranului, amandoi trecuti si ei de 70 de ani. Batranul nu mai vede bine si abia mai aude. "Un om care se sfarseste", spune el, scuzandu-se parca. Ai lui sunt translatorii intalnirii: reiau intrebarile reporterului si le striga batranului. Si-l contrazic sau incearca sa-l intrerupa atunci cand povestea nu se deapana asa cum ar dori ei. Sunt cenzorii amintirilor. Batranul e incapatanat si se face ca nu-i aude. "Lasa, ma", spune el bland si-si continua sirul. Nu poate sa se intoarca din al doilea razboi mondial. Nu vrea. Fiul, care poarta aparat auditiv, striga la el: "Gata, ajunge cu razboiul! S-a terminat razboiul!". "Asta a fost zece ani de zile si trebuie sa povestesc", il infrunta batranul. Si ne intoarcem de fiecare data langa Nistrua€¦


ARSI DE VII. "Ramnita este o localitate pe malul Nistrului, pe partea stanga, in interiorul rusesc, isi incepe batranul povestea. Unde era o inchisoare. Eu chiar am fost prezent acolo, sa stiti! Am vazut cu ochii mei, s-a terminat toate socotelilea€¦ Pe malul stang, cum te duci asa, deasupra se ridica la vreo 200 de metri diferenta de nivel - inchisoarea. De rusi facuta, o cladire mare, cu etaj, cu alte cateva in jur. Izolata de oras. O inchisoare internationala, plina cu elemente pe care rusii au vrut sa le distruga. Internationali, ridicati de comunisti acolo. Au suferit. Nu erau numai romani, erau bulgari, erau toate natiile. Romani am avut doi, doi evrei au fost acolo, asta catre sfarsitul razboiului. Noi ne retrageam atuncea. Veneam catre tara. Dar cand si-a gasit sfarsitul (n.r. - cei din inchisoare) s-a intamplat ce, afirm eu, care sunt in fata dumneavostra, sa fiu prezent. Sa fiu acolo. A venit aviatia si ne-am pomenit intr-o buna dimineata pe front ca ne-a astupat un fum care venea dinspre apus spre rasarit. Parca vad, asaa€¦, va rog sa ma credeti, si cu un miros infect. Noi eram mai in spate, dar batea vantul si ne izbea la nas. Ce s-a intamplat? «Bai, baiete», vorbeam si noi pe front, unde eram bagati in transeele noastre, eram armata romaneasca, aveam misiune sa pazim podul, singurul care mai ramasese peste Prut, «azinoapte au venit rusii si au dat foc la inchisoare». Au venita€¦ era pazita pana€™acilea de politia sovietica. De vreo catva timp, o trecusera sovieticii pe seama politiei romanesti. Adica, cine o pazea de data asta, cand s-a intamplat nenorocirea? Romanii. Au inchis curtea si inchisoarea si a venit aviatia si i-a bombardat. Si de sus, si de jos. Au ars de vii acolo. Mirosea de n-am putut sa scapam de nenorocitul ala de fum decat dupa saptamani."


CONVOIUL. "Am doua momente in care m-am afisat, marturiseste batranul. In razboia€¦" Nu mai apuca sa continue. "Gata, tata. Zi de taranisti acum. De Maniu!", il intrerupe fiul. "Lasa, ma", il infrunta moale batranul. "In razboi caram painea celor de pe front, spune el vazandu-si de treaba sa. Si pleca convoiul de regiment, 60-70 de carute pe care le aveam. Si o luam din spate (n.r. - painea) si o duceam pe front. M-a trimis regimentul cu carutele, cu cai da€™astia cu rogojini, pregatite ca sa nu ploua, cu coviltire, care aduceam din spatele linistii paine. Faceau cu randul ofiterii.  Am fost si eu randuit sa aduc paine mai jos de Ramnita. Eu aveam o trasurica, ca ofiterii. Si pe drum - era un drum de iarna, carutele mergeau in noroi - pe drum ne-am intalnit cu nemtii care-i duceau pe arestati pe front, sa-i omoare. Si, ce credeti? Inchipuiti-va o sosea pe care inotau caii in noroi pana la burta. Si, cand i-am intalnit, noi mergeam pe dreapta si evreii veneau cu nemtii dindarat, ca oile, sa-i duca in Rusia sovietica. Eu eram in trasura, ostasii in carutele armatei, intr-un hal fara hal, dar se miscau saracii cu bietii cai. Noi mergeam pe dreapta si eia€¦, parca-i vad. Goi. Oprirea in dreptul convoiului nu era permisa."


TRECEREA. "Dar eu ca cetatean, Gheorghe Florea, ca da€™aia poate ma tine Dumnezeu pe mine, cand am vazut cum ii mana nemtii, cu copii, cu asta, intr-un hala€¦ Daca murea si cadea pe jos, se ducea soldatii lor si-i aduna, nu-i lasa, ii scotea din namol si-i punea pe maidan, incoace. Daca misca, dispozite de sus (n.r. - era sa nu-i faca) - nimic. Daca nu mai misca, venea cu baioneta si o baga si-i lasa morti, nu se interesa de ei. Si i-am oprit pe-ai mei pe dreapta. Le-am dat voie, din spirit umanitar, sa stea pe dreapta, pana o trece convoiul. Ca e pacat, ca evreii trebuia sa se abata altfel din drum si i-am lasat sa treacaa€¦ Dupa ce au trecut, am plecat si noi. Si toti ostasii romani care erau cu mine atuncea erau amarati. «Aoleu, aoleu! Ce fac astia, vai de mine, ce nenorocire!». Le-am zis «ba, sa nu afle cineva dintr-ai nostri ca am facut gestul asta!». Ca ne impusca. Si s-a intamplat... Dupa ce a mai trecut o suma de timp s-a aflat ca Gheorghe Florea a colaborat cu jidanii. Pentru ca la data de..., cand a fost trimis Regimentul 32 Infanterie de la Ploiesti sa aduca paine si sa o duca spre front, a oprit carutele..."

"«Ce s-a intamplat cu evreii?»", il intreb eu. "Nu stiu ce s-a intamplat cu ei. Stiu ce s-a intamplat», adauga apoi pe un ton hotarat. Ca i-a omorat la Golta, a bagata€¦ Ca sa stiti! Au fost si ostasi de la noi, da€™aicea din judet, care i-a impuscat acolo, pe camp. Au avut dispozitii sa-i omoare, sa nu se mai chinuiasca." Intervine fiica lui in povestire. "Tata! Spune ca le-au dat pasapoarte in alb, ca sa se duca la Marea Neagra. Si Antonescu ti-a zis «bai, nu-i omorati, ca sunt si ei oameni!» Spune asta." Batranul se face ca n-o aude.


IZMENE SI PAINE. "Nu erau conflicte intre romani si evrei, decat numai dupa ce a aparut razboiul. (n.r. - atunci) Evreii au fost ridicati de la domiciliu si dusi in Transnistria, unde li se pregatise sa ramana acolo, sa nu fie aruncati asaa€¦ Acolo s-a intamplat. Cand am vrut sa ne retragem acuma... am stat pe malul Bugului. Eram pe front, dar nu aveam misiune. Si am plecat eu din groapa mea, intr-o duminica, sa ma duc intr-un oras pe mal, unde am aflat ca sunt evrei. O masura luata de mine care iar m-a costat, ca m-a prins, stiti, si aicea. M-am dus si m-am plimbat si-am gasit un convoi de jidani, ascunsi in niste salcii. Erau cu copii cu tot, unii plini de bube, amaratia€¦ Au strigat la mine: «domnule invatator Florea!». Ce e mai cu tine?, il intreb pe librar. Era librarul din Pitesti de la care cumparam eu carti. Cu cine esti? «Sunt cu domnul Bercovici, cu avocatul, aiceaa€¦Â». Era si fotograful cu sotia, toti ridicati si dusi pe malul Bugului, la lagar. Am venit si io la regiment, o spun cu toata taria - erau plini de bube!, si le-am dus ce-am luat de la regiment: izmene, ciorapi, paine. Ce sa le dau altceva? Ce sa le dau? M-am dus in zi de sarbatori la aia cinci. Si, la sfarsitul razboiului, jidanii au fost multumiti. Adica, multumiti asa, sufleteste, dar nu m-a ajutat cu nimic. Bercovici mi-a dat chiar o recomandare."

Spune ca a fost zece ani in armata. In razboi, din 1940 si pana la ruperea frontului la Iasi. A venit acasa in 1944 o luna de zile, in permisie. Apoi l-au concentrat si a plecat in vest, dincolo de Budapesta. S-a mai intors in 1945.
"De la inceput am fost. Dar catre sfarsitul anilor acestora, nu am mai fost pe linia intai, am avut sarcini in spate." Era ofiter de infanterie. "Aveam pusca, sacul cu gloante, eram intr-un hal nemaipomenit". "Ati ucis vreun om?", il intreb. "In ei n-am tras. In rusi am tras. Ca veneau inspre noi. Nu am omorat oameni, ci i-am aparat", adauga el. "Ne aparam sa nu ne muste cainii, trebuia sa-i tinem la distanta".
In rolul lui Toderici din "Morometii"Florea Gheorghe a fost directorul scolii din Silistea Gumesti la care mergea Marin Preda, cand nu era plecat cu Bisisica. In "Morometii" e personajul numit Toderici. Cel care l-a pleznit pe Nila (n.r. - Saie) pentru ca-l infruntase la premilitara. "Toderici era strain de sat, era muntean si, cand venise aici parea un tinerel de treaba, foarte dezghetat, e drept, dar se purta bine cu lumea, dadea buna ziua si muierilor", il descrie Marin Preda pe Gheorghe Florea in episodul cu pricina. In episodul in care Niculaie ia premiul intai si cade rapus de friguri in timp ce-si spune poezia, cu coronita pe cap, Marin Preda ii croieste lui Toderici urmatorul discurs: "(...) Si pentru mine, domnilor, sa va spun drept, ca eu asa am obiceiul sa vorbesc, pentru mine, zic, dupa parerea mea, e cel mai prost ala care nu-si da copilul la scoala! (...)Eu aicea am inscrisi patru sute cincizeci de elevi (...) Daca veneau o suta in cap, as fi zis ca degeaba se lauda Franta si Anglia ca la ei oamenii sunt batuti in cap de atata carte; uita-te aici, in Romania, uitati-va domnilor engleji si frantuji, sunteti mai prosti ca noi, sunteti prosti de dati in gauri, noi avem cu ce trai fara colonii si invatam carte, avem, daravelile noastre si nu ne ducem la mama dracului cu vapoare si cu submarine! Asa puteam si putem s-o spunem, daca ne dam copiii la scoala. Si d-aia ziceam adineauri, ca e cel mai prost ala care nu-si da copii la scoala! (...) Eu am vrut sa nu ma injure oamenii, si ca rezultat mi-au venit, mari si lati, opt copii la clasa mea. Dar de la anul incolo, uite, va spun verde, sa nu ziceti ca sunt al dracului: care nu si-o trimete copilul la scoala, o sa-l amendez si o sa-l usture, pardon de expresie, stiti  dumneavoastra unde. (...)"

  "Un Dumnezeu de om"S-a nascut la 24 februarie 1907, in comuna Barastii de Vede din judetul Olt. Venit de la munte la campie, dupa 1930, Florea Gheorghe (foto) s-a casatorit cu fiica notarului (foto) si a ramas pentru tot restul vietii la Silistea Gumesti.
In 1932 s-a inscris la taranisti. L-a cunoscut pe Iuliu Maniu, pe care spune ca l-a si vizitat de cateva ori la Balacin, unde liderul taranist statea cu surorile sale. "Maniu asta a fost asa, ca un fel de Dumnezeu de om, cumsecade. Vorbea doar cu «mai, copii», «mai, cutare», ca el era batran." L-a cunoscut si pe Mihalache si zambeste cand isi aminteste ca a dansat cu nevasta lui, Niculina. "Fata de preot", spune el.  
Cand au venit la putere legionarii, l-au dat afara din invatamant, povesteste fiul lui Gheorghe Florea, pentru ca pe batran nu-l intereseaza asa de tare tarasenia asta. "In Silistea Gumesti a existat un cuib de legionari condus de Nicolae Marinescu. Pusesera stapanire pe primarie. El a luat atitudine si au vrut legionarii sa-l omoare. Au promis ca-l impusca. A fost scos din invatamant atunci. Apoi, dupa ce au venit comunistii, a fost scos iar..."
A participat la organizarea ultimelor alegeri "libere", din 1946, din partea Partidului National Taranesc, organizatia Teleorman. Comunistii fixasera centrul de votare la Balaci, comuna invecinata cu Silistea Gumesti. Si cand sa se duca si el la votare, cu alti taranisti, nu l-au mai primit inauntru. A facut scandal, s-au luat la bataie. De-atunci l-au avut in colimator. "A fost mereu supus controlului sigurantei comuniste", spune fiul. Batranul il aude si vine cu completari. "Comunistiia€¦ M-au sacait, m-au ridicat. M-au anchetat patru ani. Ce sa vrea de la mine?", se intreaba el dupa 60 de ani. Au vrut sa-l aresteze. Mai fusese luat de-acasa, cate-o saptamana, la siguranta din zona. Un securist care era din sat a venit insa si l-a anuntat. Casa lui fusese nationalizata, o luasera comunistii si facusera dispensar in ea. Securistul cel de treaba a dat vestea doctorului, el i-a spus nevestei lui Florea si barbatul a reusit sa fuga. In aceeasi noapte au venit securistii sa-l ridice, au facut perchezitie. Gheorghe Florea a stat fugit cinci ani in Muntii Lotrului.
Copiii lui erau elevi la Pitesti atunci. A ajuns pana la ei securitatea, i-a luat la intrebari, au facut filaj pe locuinta unde stateau in gazda. Si in 1964,
cand a venit amnistia detinutilor politici, alt securist de treaba, spune fiica lui Gheorghe Florea, a transmis familiei sa se prezinte, ca altfel nu beneficiaza de decret. A fost denuntat chiar de nevasta si de fiica lui, apoi s-a prezentat singur la raionul Vedea, unde a fost arestat. L-au dus la Pitesti, de aici la Bucuresti. A facut Pastele in inchisoare, la Jilava. Dupa numai trei luni i-au dat drumul, ca iesise decretul.
A reusit sa fie iar invatator si a primit post intr-o comuna invecinata, Zambreasca. Dar la o inmormantare, el s-a apucat sa vorbeasca impotriva regimului si iar l-au dat afara din invatamant.

---

Despre autor: