La Stampa analizeaza ideea de a arunca gunoaiele in Vezuviu

Publicatia italiana La Stampa analizeaza ideea de a scapa de imensele cantitati de gunoaie menajere, care sufoca orase intregi din peninsula, aruncandu-le in vulcanii Etna sau Vezuviu. Napoli, unul dintre orasele italiene cel mai rau afectate de gunoaie, aflandu-se la cativa kilometri de Vezuviu... Este sau nu o idee fiabila?

Nimeni nu s-a gandit pana acum, dar solutia la problema deseurilor din regiunea Campania nu este colectarea lor diferentiata - eventual de la usa la usa -, eradicarea practicilor interlope sau producerea unei cantitati mai mici de ambalaje si nici macar un incinerator pentru uz termic. Si totusi, sunt cel putin 2.000 de ani de cand Vezuviul si-a aratat adevarata sa natura de vulcan: de ce sa nu se arunce toate gunoaiele generate de Napoli in craterul lui?

La baza acestui loc comun extraordinar de raspandit nu sta numai inventivitatea oamenilor in fata unor probleme epocale, ci si o ignoranta crasa privind ce sunt si cum functioneaza vulcanii, pe langa incapacitatea de a intra in pielea comportamentelor pe care toate fiintele le-au avut intotdeauna pe planeta, inainte de aparitia omului in ipostaza sa industriala. Este ca si cum ai ascunde mizeria sub covor: nu elimina problema, dar cel putin nu o mai vezi, comenteaza ziarul La Stampa.

Craterele vulcanilor sunt relativ mici, de cateva sute de metri sau cativa kilometri. Dedesubt se afla un canal mai degraba ingust care ajunge intr-o camera magmatica de suprafata alcatuita din roci topite, masa de lava si filoane magmatice, prin urmare nu o caverna umpluta cu foc, asa cum a dovedit-o absenta unor prabusiri subterane chiar dupa eruptii masive.

Nu ar exista deci spatiu pentru a introduce un alt material. Mai mult, ar fi chiar imposibil sa introduci deseuri in crater si sa le fortezi sa parcurga cativa kilometri impotriva presiunii exercitate de gazele vulcanice, avand in vedere faptul ca acest canal este in general inchis.

Ce s-ar intampla apoi in cazul in care s-ar introduce deseurile intr-un lac de lava incandescenta? De altfel, lacurile de lava incandescenta active sunt foarte putine la numar: cateva in marea Rift Valley africana si poate, in intreaga lume, cateva unitati. Apoi, in cazul unor scurgeri de lava, de genul vulcanului Etna, care numai in apropierea gurii vulcanului au temperaturi de peste 1.000 de grade Celsius, deseurile s-ar topi partial, iar partial ar fi evaporate, cu consecinte de poluare greu de estimat. La racirea masei de lava se vor putea gasi si gunoaie partial distruse.

In plus, jumatate din vulcanii continentali de pe pamant nu erup mase de lava, ci explodeaza, degajand nori arzatori si mase de noroi. Ar fi un scenariu cu adevarat ingrijorator sa fi urmarit nu numai de un aerosol arzator si foarte rapid precum cel de la Pompei, dar, in plus, si toxic: un nor de dioxina cu reziduuri de natura diferita.

Vezuviul este unul dintre acesti vulcani explozivi, dar si unul dintre cei in care scurgerile de noroi provoaca pagube mai mari. Daca totusi nu ar erupe si s-ar comasa gunoaie in crater, astazi ar ajunge pana la varf, umpland conul si furnizand materie prima pentru urmatoarea scurgere de noroi, care va fi de data aceasta ''imbogatita'' cu deseuri. Pentru a nu mai vorbi de peisajul distrus.
Chiar daca se vor umple toate craterele vulcanilor stinsi cu deseuri, tot nu se va rezolva problema: volumul spatiului gol aflat la dispozitie nu este suficient iar conditiile logistice ar face transportul atat de costisitor incat s-ar apropia de ipoteza - si ea imposibila - expedierii deseurilor in spatiu.

Problema este ca nu exista nici cea mai vaga idee de cat de multe gunoaie se produc astazi pe planeta: in Italia, de exemplu, sunt peste 31 de milioane de tone pe an, deci cum se poate spera sa plasezi chiar si numai o parte dintre ele in conuri si cratere? Avand in vedere ca nici spatiile de depozitare nu functioneaza, ipoteza folosirii vulcanilor pe post de locatie de stocare a gunoaielor face ca o problema cu adevarat dramatica sa imbrace conotatii grotesti, conchide La Stampa.

---

Despre autor: