Un nanometru = 1 miliardime de metru = lungimea pe care se intind 10 atomi de hidrogen, asezati unul langa altul. Sau, pentru a intelege si mai bine in ce aventura se azvarle acum Homo faber, verisorul de specie responsabil cu creatia, sa va spun ca diametrul unui fir de par este de cam 20.000 nm si ca obiectele de cateva sute de nanometri nu sunt vizibile nici macar cu microscoapele clasice. Or, de catava vreme noi ne aflam in "zorii unei noi ere, aceea a nanomanufacturarii, in care sisteme si dispozitive vor fi construite in laboratoare (si nu in fabrici – n.a.), atom cu atom"... (declaratia inginerei Belita Kailer, la festivitatea de acordare a premiului L’Oreal-UNESCO). Iar 4 miliarde dolari au fost avansati anul trecut doar pentru cercetare in domeniu. Si desi adevarul este ca, deocamdata ne aflam, cu nanobotii (minimicrorobotii) mai mult la nivelul de teorie si modelizare pe calculator, 192 tari membre ale UNESCO au si decis elaborarea unui raport sub titlul "Nanotehnologii si etica: Politici si actiuni", care va fi prezentat de Comisia Mondiala de Etica a Cunostintelor Stiintifice si Tehnologiilor (COMEST) – semn ca viitorul se apropie cu pasi repezi, ca nanobotii vor face parte din acest viitor si ca... trebuie sa-i privim cu circumspectia pe care o implica orice noua tehnologie de succes, apta sa se transforme in fenomen planetar. Aplicatiile potentiale: nenumarate si, unele dintre ele, absolut uluitoare. Nanobotii medicali vor fi, de pilda, injectati in corpul omenesc, vor transmite date din vene si artere, vor desfunda vasele de sange blocate cu cheaguri si placute de colesterol, vor transporta, punctual, otravuri pentru celulele canceroase, distrugandu-le fara a face rau organelor sanatoase. Nanostructuri si nanodispozitive se vor autoasambla transformandu-se in masinarii care vor rezolva probleme tehnice. Nori de vopseluri vor fi compusi din nanoboti chimici care, la cererea consumatorului, vor acoperi un perete sau altul si se vor muta atunci cand le vom cere. Moleculele cilindrice de carbon, solide, usoare si bune conducatoare de caldura vor fi folosite la ranforsarea materialelor compozite si a sistemului electromecanice. Sondele cosmice si satelitii tehnici isi vor scadea dimensiunile, pe masura ce "metabolismul" le va fi asigurat de masini nanobotice iar fuselajele si aripile avioanelor vor fi degivrate, pe timp de iarna si la mari inaltimi, de catre nano-calorifere. Laserele construite pe baza de asambluri de fire metalice ramforsate au aplicatii potentiale in constructie si detectie. Tranzistorii din viitor vor fi, poate, molecule organice sau structuri anorganice de dimensiuni nano, caracterizate de viteze mari, consum mic de energie si mai putina risipa de caldura in jurul lor. Etc., etc.
In 2003, pe Terra functionau 500 de companii de nanotehnologii, iar cercetarea se facea in 300 de departamente universitare din SUA, Japonia si U.E. Intre timp, probabil ca numarul lor s-a dublat, cu investitia in cercetare de domeniul miliardelor de dolari. Nanobotii – industria viitorului – se vor construi in tarile occidentale, cu, fireste, materii prime venind din tarile in curs de dezvoltare. Bineinteles, prapastia Nord-Sud se va adanci si mai mult – desi China, India, Brazilia, Africa de Sud, Argentina, Chile, Mexic au anuntat ca se vor lansa in cercetarea nanobotica. Nanotuburile de carbon, semiconductorii organici, ceramicile nanostructurate si noii catalizatori vor inlocui elemente de cupru, aur, argint, galiu, germaniu, seleniu, indiu, arsen, antimoniu, tungsten, platina, zheniu, radiu. Se vor ridica probleme de etica – si nu putine. Dar, ca la orice salt inainte al creatorilor din specia Sapiens, nimic nu va putea opri curiozitatea deja dezlantuita in mintile savantilor.
Nanomania cucereste, pe tacute, lumea.