Timisoara a repolarizat fotbalul romanesc. In zece zile e gazda, iata, pentru meciurile-cheie ale finalului de stagiune: finala Cupei si returul cu Slovenia.

Simbata trecuta a cazut cortina pentru sezonul intern. E visinie si are stilizata intre falduri o locomotiva cu aburi care pufaie U-E-FA,U-E-FA ,U-E-FA! Galeria Rapidului a strins vreo trei mii de nemembri de partid, pe care i-a desantat in marea violeta a tribunei poliste. Pasiune fara violenta intre peluze a fost cel mai frumos mesaj al finalei. Atmosfera de River Plate-Boca Juniors fara scandari „orale" si fara ura de culoare. Fara mitici si fara Provincie. Meciul anost de pe teren aproape ca n-a mai contat. Important a fost pretextul pentru fiesta. Zicu a cules in avanposturi avantajul sigurantei pe care i l-a oferit omul de pe linia portii. Gabi Coman s-a reintors la fotbalul eroic al epocii romantice, riscind enorm pentru un om de care urma sa se desparta, poate definitiv, la fluierul de final. Tinarul Lucescu, longevivul de pe banca Rapidului, si-a incheiat junioratul in antrenorat lasind Grantul prada unui regret perpetuu. Cind a mai fost Real Giulesti intre primii zece „coeficienti" ai unei cupe europene? Copos a ales din nou cu buzunarul acolo unde altii au pus sufletul. Un actor ratat care topaia fals intre jucatorii sai, bucuros ca pupaturile nu-l costa nimic. Revine pe banca Hizo, cu latratul lui sacadat si cu zimbetul ingust cit cuta dintre sprincene. Un pas inapoi la bici exact acolo unde spectacolul s-a jucat pina acum numai pe cuburi de candel. De partea cealalta a terenului n-a stat decit iluzia. Fumul violet al unui import tocmit pe petrodolari sifonati (pardon, extractati), in care singura scinteie autentica este un pusti. Pina la urma, Hagi si-a meritat salariul enorm ca antrenor la echipa. E suficient ca a crezut ca se redescopera pe sine in vestiarul Farului atunci cind l-a titularizat pe Torje, la saptesprezece ani, in atacul Timisoarei. Doar el e filonul. Ceilalti par doar in trecere. Alungati de propriile neputinte atunci cind nu sint alungati de limbajul sau gestica vulgara a unui patron prea plin cu si de sine. Ce paradox trist pentru orasul cel mai frumos al tarii si tribuna cea mai civilizata a Ligii Intii! Sa fie asumata public de cel mai vulgar personaj din fotbalul indigen. Nu stiu s-o spun mai pe gustul lui Iancu. Asa ca il citez ca pe un clasic al genului: „E anus-contra naturii". Oameni buni, spalati-va cumva mai repede de rusinea asta! Zau ca

n-o meritati!