30 Mai 2007
Ecourile victoriei lui  Cristian Mungiu de la Cannes continua sa se faca auzite in presa internationala; este apreciata in special performanta realizata de cineastul roman in conditiile unui buget foarte mic si fara aportul unor actori consacrat
Ecourile victoriei lui Cristian Mungiu de la Cannes continua sa se faca auzite in presa internationala; este apreciata in special performanta realizata de cineastul roman in conditiile unui buget foarte mic si fara aportul unor actori consacrati. Sub titlul "De ce Festivalul de Film de la Cannes continua sa conteze", cotidianul britanic The Guardian comenteaza ca, printre celebritati ale lumii filmului si frivolitatile mondene ale lumii celei de-a saptea arte, un film al unui regizor cvasinecunoscut, cu actori tineri si neexperimentati, cu un buget infim comparativ cu alte productii concurente si care prezinta o atmosfera terna, cenusie, la antipozii stralucirii superproductiilor de la Hollywood, a reusit sa castige prestigiosul premiu Palme d'Or numai prin propriile sale merite, transmitand sentimente si mesaje prin imagini complet golite de efecte speciale.
"Poate acesta este motivul pentru care Festivalul de film de la Cannes continua sa conteze", scrie The Guardian. "Este un loc al multiplelor contradictii si contraste, dar a ramas un festival care nu si-a uitat inca prioritatile" si stie sa se incline in fata valorii.
O alta importanta publicatie britanica, Financial Times, propune titlul "Realitatea dura in fabrica de vise", comentand intr-o nota usor ironica atmosfera de cancan si "glamour" de la Cannes care anul acesta a lasat loc manifestarii unei surprize de proportii: "premiul Palme d'Or a fost castigat de un film care l-a si meritat din plin".
"Credeti-ma, acest lucru nu se intampla foarte des, chiar in cazul unor filme asa cum a fost '4 luni, 3 saptamani si 2 zile>> si care reusesc sa se impuna pe pozitii de favorite ale criticii din primele zile", comenteaza editorialistul publicatiei Nigel Andrews. Comparand duritatea filmului lui Mungiu cu "Vera Drake" - o productie britanica ce abordeaza acelasi subiect -, filmul din urma se reliefeaza ca un fel de Mary Poppins. "Stilul de observatie apropiat practicat de Cristian Mungiu ii prezinta pe oameni exact asa cum sunt, goliti de stralucire, ca niste muste pe un perete", comenteaza editorialistul Financial Times.

Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.