De la "Intrarea trenului in gara" a fratilor Lumière, lumea s-a vazut ca intr-o oglinda. Oamenii au dat navala in cinematografe, intrebandu-se: "Cine-i mai frumoasa, viata sau filmul?". La altii a biruit filmul. La noi (mama ei de viata!) a biruit viata. Din saracie sau ignoranta s-au inchis multe cinematografe. In spatele ochilor deschisi ai spectatorilor s-a stins proiectorul viselor.


Pana nu demult, iesirea la cinematograf era un eveniment asteptat si dorit. Bucurestiul era perceput ca un oras fermecator si gratie puzderiei de sali de cinema ce-i animau panoramic viata de urbe. Copii fiind, auzeam cum tineri mai mari cu 10-15 ani decat noi veneau cel putin o data pe luna in Capitala, special pentru a merge la film. Se intorceau si povesteau celor de acasa cu lux de amanunte ce filme au vazut, indemnandu-i pe docilii ascultatori sa le calce pe urme. Fiind un pelerinaj strict cinefil, nu stiau din Bucuresti decat Bulevardul, Parcul Cismigiu si zona Garii de Nord, unde mai functionau alte trei cinematografe: "Dacia", "Feroviar" si "Grivita". Unde mai pui ca era o adevarata aventura sa intri in sala. Trebuia sa iei bilet de la prima ora a diminetii, sa stai la cozi interminabile sau sa apelezi la descurcaretii speculanti care-ti vindeau biletul cu mult peste pretul de casa.
Azi, acolo unde altadata viata clipocea pe panza, s-a lasat bezna. Negrul traiului de zi cu zi a invins lumea colorata a filmului. Suntem mai saraci cu un vis, cu o speranta.


LA BULIVAR, BIRJAR! Pe Bulevard, situatia e asemanatoare. Din micul Las Vegas al cinematografelor bucurestene n-a ramas mai nimic. Cinema "Bulevard", lipit de defunctul Hotel "Cismigiu", a avut destinul acestuia: abandonat, uitat, ruinat. Alaturi, in holul de intrare al fostului Cinema "Capitol" (inchis si el) functioneaza un magazin de haine reconditionate. Mai sus, Cinema "Festival" are afise si ora de intrare. Ruleaza filmul "Eroii de la Termopile". In schimb, casa de bilete nu este nici pe departe asaltata eroic. Nimeni. Pe garduletul de fier din fata, niste tineri sparg seminte in dinti. Poate sunt singurii clienti. Spre Casa Armatei, ultimul pe aceasta artera este Cinema "Bucuresti". Inchis si el. Pe culoarul fostei iesiri din sala de spectacole, cu ferestre mate, isi anunta prezenta un cazinou. Tot spectacol, dar pe alti bani. Peste drum, Cinema "Corso" inca mai are viata. Se proiecteaza "Vacanta lui Mr Bean". In fapt, vacanta prelungita a cinematografelor bucurestene. Ne mor incet cinematografele si pana azi nici un regizor nu s-a gandit sa faca un film despre maretia si decadenta lor.


Iata ca filmul nu mai bate viata. Cel putin nu acum si nu aici, in Romania. Desi ar fi avut nevoie de sustinere financiara din partea statului, cinematografele sunt pe cale de a fi inchise, iar cele care au fost cu un picior in groapa acum asteapta din moment in moment sa se arunce pamant peste ele.  "Ministerul Culturii si Cultelor vrea sa vanda toate cele 299 de cladiri de cinematografe din Romania, si, desi a spus ca in baza contractelor de vanzare-cumparare proprietarii vor semna ca vor pastra si personalul si vor mentine si activitatea inca zece ani, noi avem deja experiente triste legate de acest gen de angajament. In momentul in care un proprietar cumpara un cinematograf, el va putea, la randul lui, sa-l vanda altcuiva, unei alte firme, care va putea sa-i dea alta destinatie....", spune Henter Bela, viceliderul RADEF RomaniaFilm, care, alaturi de alti membri ai sindicatului, crede ca multe cinematografe au fost aduse in paragina in mod intentionat, tocmai pentru ca ele sa fie vandute pe sume derizorii.


SOLUTII. Mihaela Mihai, presedintele FNSCA (Federatia Nationala a Sindicatelor din Cultura si Arta) - Cartel-Alfa, spune ca ceea ce se intampla cu cinematografele la ora actuala "este clar o operatiune de tipul «tun imobiliar», pasiunea domnului ministru Adrian Iorgulescu. Acest patrimoniu al culturii romanesti este vizat pentru a inlesni cumpararea sa la preturi derizorii, pentru a fi revandute apoi altor firme in spatele carora se afla aceleasi personaje. Prin insasi pozitia lor «strategica», in centrul oraselor, numai terenurile de sub ele valoreaza sute de mii de euro. Daca dl ministru al Culturii romanesti nu doarme de grija rentabilitatii cinematografelor, poate sa accepte ca RomaniaFilm sa le cumpere sau sa se transforme in Societate comerciala. Nu poti sa «tii in lesa» un caine si apoi sa-l ucizi sub pretext ca nu alearga. Asta face dumnealui cu Romania Film. In concluzie, cred ca solutia ar fi sa ne asezam la masa negocierilor si sa gasim o solutie de compromis. Justa si rationala este cea a crearii unei societati comerciale mixte, administrata de Romania Film in calitate de partener. Oricum, este inadmisibil ca Romania sa ramana fara salile sale de cinema. Iar MCC ar putea aloca o parte din fondurile culturale si pentru promovarea filmelor romanesti. De ce nu ar fi prevazut un procent suplimentar la subventiile pentru productia de filme, care sa fie obligatoriu alocat promovarii acelor filme? Mai bine lansate, filmele romanesti ar atrage mai multi spectatori, iar salile ar redeveni rentabile. Solutii ar fi. Cu imaginatie, probitate si rigoare a controlului asupra respectarii contractelor se pot realiza multe in cultura romaneasca".