Dintr-o imperioasa nevoie de purificare morala si, parca spre a-l confirma pe Malraux, secolul de fata isi re-dezvaluie fara de graba partea de taina a chipului sau, uratit, nu o data, de mari convulsii social-politice si doctrinar-religioase. In acest sens, o parte a stiintelor colaboreaza creator cu teologia iar literaturile si artele lumii sunt mereu mai bogate in frumosul ascuns, resuscitand astfel interesul doritorilor de opere esentiale.
Cartea doamnei Iuliana Paloda-Popescu, fericit intitulata Dincolo de macesii rosii, se inscrie acestor superioare preocupari ale timpului nostru dramatic. Aparuta la Editura Bibliotheca – Targoviste, 2006 (director Mihai Stan), aceasta excelenta tiparitura se inscrie total ideii de mai sus. Ivindu-se din spatiul artelor plastice (cu inalte studii la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu si la cea de Arte, Facultatea de Pictura – Bucuresti) realizandu-se ca specialist in conservarea si restaurarea icoanelor pe lemn (secolele XVIII–XX), poeta poarta in creatia sa minunata povara a tainelor de duh ce ne-au intarit fiinta interioara de-a lungul a doua milenii.
Carte tematica, de inspiratie moral-crestina, nimbata de surprinzatoare frumuseti, are ca suport Iubirea totala fata de Divinitatea cea mult-protectoare. Gingasa putere nevazuta, Ingerul (Ingerii) se arata a fi adresa lirica cea mai ades invocata. Fara-ndoiala, profesia-i de restaurator de vechi icoane romanesti (si nu numai) i-a inoculat aceasta nobila staruinta prin care isi filtreaza zicerea neobisnuita. Iata: Scriu poeme cu Ingeri / pe care nu le mai citeste nimeni / … / parca nimeni n-ar vrea sa mai stie / lumina dintai, necreata…, sau: Este primavara, / Ingerii trec inspre cranguri / si duhurile pier in suflarea lor / inflorindu-mi ciresii copilariei…, si, de asemenea: De dincolo de maluri, Ingerul nostru venea / Parca rau de lumini, sau fluviu, sau mare era / … / Si eram tineri si Lumina in Ea ne chema… / Ne rugam – Ingere, primeste-ne in inima Ta, / Dar tacea Ingerul, iar tacerea aievea-nflorea / Parca stea rasarind, sau luceafar, sau soare era / … / Si eram tineri si Cuvantul in El ne chema!… Frumos si fraged glasul Poetei!…
Sigur, poeme cu ingeri a scris, mai intai Vasile Voiculescu (anuntandu-si parca, marile sonete de mai tarziu), dar si Blaga, dar si Daniel Turcea si, mai ales, Ioan Alexandru. Dar si altii, inainte de (si dupa) acestia, au scris poeme de inspiratie religioasa, insa Iuliana Paloda-Popescu in bogata-i harazire isi traieste tema-idee principala cu abnegatie aproape epuizanta. Repetand, fara a se repeta, ineditele-i stari spirituale, poeta da sacrului o concretete vizuala, aproape fizica, umanizand relatiile cu Nevazutul – Marele Tot – caruia I se incredinteaza emotionant. Se realizeaza, astfel, o aurie comunicare cu Divinul, timpul topindu-se in Pasarea-de-timp proteguitoare. In acest fel, poezia sa se transforma, aproape pe nesimtite, intr-un izvor infinit de Iubire bland-tamaduitoare: …Numarati pana la inima mea (soptea Ingerul) si apoi oglinditi-va rostul / si aflati-va dragostea (amintind de Kahlil Gibran), si, de asemenea: … Ne rugam, inca, Doamne, / Lumina era, / Pasarea Cerului pe Pamant pogora, / Noi credeam ca un Inger minunea-mplinea / Vindecandu-ne rana ce iar sangera!… / … / Il rugam – Ingere, fa cu aripa Ta /
Sa-nfloreasca iar visul in Cerul cu stea!… si iar: Ingerul noptii venea si se aseza / in lumina stelelor si vedeam / cum aievea pe campul salbatic / navaleau pasari, iar in cantecul lor / macii infloreau sangele Domnului!… Admirabil!…
Poezie de spus dimineata si seara, si in tot locul pentru cei mari si cei mici, spre a lor purificare, cartea doamnei Iuliana Paloda-Popescu aduce – intr-un ton initiatic, de taina – ruga si imnul intr-o zicere matasos-alinatoare de dureri, purificandu-ne de patimile lumii de astazi. Poeme ca: Noaptea ingerilor, Fratele nenascut, Sufletul lumii, Straini, Ingeri de sfat, Lacrima lumii, dar si celelalte, toate, participa la zidirea acestei editii cu alese valente etice si estetice. Cititi-o! Lectura ei va va infrumuseta!…