Bancile isi atrag clientii cu reclame mincinoase

Realitatea cu care se confrunta o persoana care solicita un imprumut la banca nu are nicio legatura cu imaginile prezentate in reclame. Acolo, clientul este tratat regeste, iar ofertele sunt foarte avantajoase

La sediile bancilor, angajatii se poarta cu clientii la fel ca functionarii de la Fisc, ba chiar tipa la ei, ceea ce la stat nu se prea mai poarta

Datornicul se trezeste ca are de platit dublu decåt a imprumutat sau chiar mai mult

Doar doua banci au praguri de indatorare de påna la 70 la suta din venituri. In rest, clientii cu salarii mai mici sunt trimisi la plimbare

Ziarul „Gardianul“ a testat veridicitatea reclamelor la produsele bancare. Am incercat sa obtinem un credit de 10.000 de euro, solicitat de un copil, exact ca in reclama cu „domnisoara Ionascu“

Consilierul bancar a ignorat total copilul si s-a adresat numai parintilor care il insoteau. Iar pe acestia i-a „stors“ de acte

Ziarul 'Gardianul>> continua astazi seria de materiale privind modul in care bancile romanesti isi fac reclama cu servicii si produse pe care in realitate nu le ofera. Asa cum am aratat si pana acum, creditele luate de pe-o zi pe alta, doar cu buletinul, cu garantii zero sau cu copilul sunt povesti de adormit debitorii. Reclamele bancilor nu sunt altceva decat carlige pentru atras clientii. Ajunsi in sediul bancii, acestia inteleg ca visul de a-ti lua un credit se poate transforma rapid in cosmar. Mai mult, functionarii din banci au adesea o atitudine ostila, menita sa-i descurajeze pe cei care sunt dispusi sa se inhame la rate. Care rate, daca stai sa le calculezi, fac de cele mai multe ori ca valoarea platita la final sa fie aproape dubla decat creditul contractat.

'Domnisoara Ionascu>> - singurul copil care a luat un credit de la BCR
Am incercat ieri sa aflam cat de reala este reclama cu fetita de doar zece ani care inhata un credit de 10.000 de euro in doar cateva minute de la BCR-Erste Bank. Pentru camuflaj am apelat la copilul si sotia din dotare. Am ales, la intamplare, sediul BCR din soseaua Pantelimon. Ne-am gandit ca reclama cu „este atat de simplu“ nu este vorba in vant si am tintit la suma maxima. Am dat insa peste un ofiter de credite, care ne-a convins ca reclama e una, iar practica e alta.

Sediul din soseaua Pantelimon a fost odata unul luxos, dar care a devenit cu timpul mic, probabil din motive de chirie. Acum totul pare prafuit si gri, ca si blocurile din zona. Senzatia pe care o ai inca de la intrarea in banca este ca o mie de ochi te spioneaza si te banuiesc ca ai vrea sa faci ceva necurat. Un jandarm ne pofteste sa luam loc, pana cand una dintre cele trei consiliere se elibereaza. In fata noastra, doua bunicute sunt rezolvate repede printr-un refuz rapid. Nu stim insa ce cerusera. Nimerim la o doamna care ne lasa de la inceput impresia ca nu se bucura prea tare ca i-am picat pe cap. „Ce vrei flacau, 10.000 de e-uri?“ ne intampina cucoana cu un zambet fals, care iti provoaca fiori pe sira spinarii. Flacaul era pustiul de sapte ani, care se pregatea sa testeze veridicitatea reclamei.

Verificari mai serioase decat la politie
Am atacat frontal, solicitand prin vocea copilului suma de 10.000 de euro, care a intrebat ca in reclama unde trebuie sa semneze. Doamna V.B. l-a ignorat instantaneu si a inceput razboiul ei propriu cu adultii care au in cap ideea nastrusnica de a obtine credite de la BCR-Pantelimon. A inceput un atac sustinut: ce venituri aveti, unde lucrati etc. I-am raspuns calm ca avem o firma de imobiliare, insa doar unul dintre parinti are contract de munca, cu un salariu de 2.000 RON net trecut in cartea de munca si impozitat corespunzator. „Aha, pai trebuie sa imi aduceti si bilantul contabil, sa vad profitul la 31 decembrie 2006“, a fost contraatacul imediat. Nu am inteles deloc ce legatura are profitul firmei cu salariul meu si am repetat ca doresc un credit de 10.000 de euro pentru nevoi personale ca persoana fizica. Cu un zambet fatis de satisfactie doamna a tinut-o pe a ei: musai sa vin cu bilantul in dinti, sa vada ea profitul. Am asigurat-o ca vin cu bilantul.

Ofiterii de credite, zgårciti cu banii bancii
Interogatoriul a continuat cu o alta intrebare de 100 de puncte: „Alte imprumuturi aveti?“ Am raspuns ca da, un leasing pe numele sotiei la masina, cu o rata de 300 de euro pe luna. „Ehei, pai conform normelor inca in vigoare puteti plati rate de maximum 600 RON lunar, ori dumneavoastra deja le depasiti. Nu am cum sa va acord nici un imprumut“, ne-a ras vesela in fata ofitereasa de credit. Am scos din maneca ultimul atu, spunand ca si sotia are ceva venituri, o mie de euro pe luna din inchirierea unui apartament. Insa si aici am fost infranti: „Trebuie sa aveti un contract de inchiriere, incheiat pe o perioda de minimum trei ani si cu clauza de prelungire!“. Orice am fi spus, orice contraargumente am fi adus, doamna V.B. era hotarata sa nu dea un leu de la banca unde lucra.

'Tati, da, eu unde semnez?>>
Pustiul meu a iesit din banca cu privirea in pamant, si intrebandu-ma inutil: „Tati, dar eu de ce n-am semnat?“.

---

Despre autor: