Despre un autobuz foarte apetisant care "vine sau nu vine, dati-mi un raspuns, sa stiu ca exista si mi-ar fi de-ajuns". Iti zicem noi, draga Corina, ca nu e de-ajuns. Domnilor si domnilor, urcarea! Dar, mai intai, asteptarea.

Stimati asteptatori, iata, autobuzul face la dreapta si, in acest moment, il privim cum se indreapta inspre statia de autobuz, ne aflam, iata, la bordul unui Mercedes extrem de apetisant si ne tinem, iata, chiar in acest moment, de bara din dreapta noastra, si inca de o bara de sus si ne sprijinim, iata, cu tot corpul de bara din fata noastra, ca ne cerem si scuze daca e, iata, in acest moment Mercedesul s-a pus in miscare, el merge si merge inca foarte lin, ca o trotineta pe un asfalt fara gropite, pune o frana brusca, trupurile noastre toate/ se apleaca peste poate (iata, ca facem si rime in acest moment), nu-i nimic, injuram si mergem mai departe, noi inaintam incet si lin catre viitor si punct. Vom reveni in direct.

CUM E. Da, si deci asa. Un miros excelent de sebum amestecat cu medicamente razbate, iata, chiar in acest moment, din capul domnului asezat in fata noastra pe scaun, nu-i nimic, ne indreptam ochii si sufletul catre fereastra deschisa, ma rog, un fel de-a spune, aceasta este un gemulet, nu o fereastra, iti dai seama, deci nasurile noastre.... aaa.... sufletele noastre, desigur, domnilor si domnilor, se apleaca inspre gemuletul zgarcit cu aerul, ne curge machiajul de pe fata, nu-i nimic, lasa, ca e bine, in statie la Mihai Bravu nu se mai ajunge niciodata pentru ca e coada la semafor si masinile sunt multe, iar timpul e prea scurt pentru niste masini atat de multe, nu-i nimic, o servieta ne impunge prietenos in genunchi, ei si ce, un domn politicos comenteaza ca se asfixiaza si ce minte a avut primarul ala sa ia, citam, porcariile astea de autobuze, am incheiat citatul, ca n-are aer sa respire, e drept, ce-i drept, e drept, asa e, aerul e foarte pretios in aceste masini.

TU SA TACI! Stiti ceva? Calatorii astia prea si-au luat-o-n cap. Acuma au pretentii sa le fie si comod, sa aiba aer, sa nu curga transpiratia pe ei, sa mearga si ei civilizat, daa€™ chiar asa? Acesti oameni nu trebuie bagati in seama, pentru ca ei nu conteaza. Aer conditionat. Ca parca s-au nascut cu instalatia de aer conditionat in brate. Bai, daa€™ pretentiosi mai sunteti, draga. Ca cica soferul de ce are si ei n-au. Pai, pentru ca d-aia. Ai inteles? Si comenteaza la tine acasa, nu in autobuzul apetisant si degeaba. Ai compostat bilet? Ti-ai facut abonament? Ai platit tot ce se putea plati? Atunci fa bine si taci si nu uita ca luna viitoare sa-ti innoiesti abonamentul. Si sa-ti iei un prosop la tine pentru situatiile de criza. Si, oricum, de ce transpiri, in primul si-n primul rand? Iar dumneavoastra, domnul in scaun cu rotile, sa faceti bine si sa-i transmiteti telepatic soferului ca vreti sa coborati, pentru ca altfel nu stie si pleaca din statie cu dumneavoastra cu tot, fara sa va lase trapa aia in jos, ca sa va puteti da jos la statia dorita. Si in orice caz... e foarte bine asa cum e.


Promisiuni uitate repede!
"Vara va fi frig, iar iarna cald", asta promitea primarul general, Adriean Videanu, bucurestenilor care folosesc mijloacele de transport in comun. Asta a fost valabil acum un an, cand edilul a descoperit ca autobuzele Mercedes, 500 la numar, desi au costat foarte mult, 188.000 de euro, au fost luate fara aer conditionat. Declaratiile directorului RATB, Gheorghe Aron, erau ametitoare. "Reactia negativa a calatorilor si nemultumirea primarului general ne-au determinat sa reevaluam situatia si am hotarat sa montam aceste aparate de aer conditionat in autobuze", spunea Aron. Reevaluarea n-a iesit insa in favoarea bucurestenilor, conducerea RATB uitand de promisiuni. "Costurile pentru montarea aerului conditionat sunt foarte mari. Investitia este nerentabila si ineficienta", declara acum doua zile un reprezentant al RATB.