Nu sunt naiv, cunosc duritatea vietii publice. Stiu ca loviturile sub centura, piedicile, manevrele de orice fel exista. Sunt chiar gata sa accept ca unii adversari, chiar "prieteni", abia asteapta sa profite de punctele sensibile. Exact asta s-a facut, fara pudoare si fara vreo limita, cu viata mea privata. Nu este un lucru prea elegant.

S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situatia si, in plus, nu serveste la nimic sa protestez. Insa in cazul meu este vorba despre altceva: s-a depasit un prag, ne situam la alt nivel al marsaviei si al inacceptabilului. Nu mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic, cu un singur scop: a distruge.

Cunosc povestea republicii noastre, vreau sa spun - acea istorie marunta. Istoria murdara, cea care este facuta pentru a injosi. Stiu ca exemplele nu lipsesc. Dar asta nu reprezinta un motiv. Nu este un motiv pentru a banaliza, pentru a inchide ochii, pentru a tolera. Acest gen de atitudine beneficiaza, de multa vreme, de o forma de impunitate. Se stie. Toata lumea o stie. Dar nimeni nu vorbeste, de teama acelui "toti sunt niste corupti". De teama lui "nu iese fum fara foc". De teama de a o rupe cu mediul care practica adeseori o solidaritate de prost-gust. De teama de a trece drept un denuntator. De teama de scandal. De teama fata de consecintele politice. De teama pentru finalul amalgamului.

Vreau sa va spun ca nu-mi este teama. Aceste oficine, acesti complotisti, acesti sforari otravesc viata politica de prea multa vreme. Traiesc din comploturi. Traiesc pe seama sentimentelor cele mai josnice ale genului uman: invidia, ura, pofta nemasurata. "Ei" sunt toti cei gata sa se puna oricand in slujba puternicilor zilei. Rolul lor este de a face lucrurile cele mai josnice si uneori chiar de a anticipa dorintele stapanului. Cei mai abili se supun astfel unor ordine care nici macar nu trebuie formulate. Mai cu seama pentru a nu face impresie proasta in fata celui pe care vor sa-l slujeascaa€¦

Am citit cu uimire aceste randuri. Aveam sentimentul ca le scrisesem eu. Exista deja vu, de ce nu ar exista si deja lu? Sau deja ecrit? Nu. Ele au fost scrise de noul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, in cartea sa "Martor", recent publicata si in limba romana la Editura RAO. Presedintele Sarkozy se refera la afacerea "Clearstream", in care el era suspectat de a fi incasat niste "retrocomisioane" din vanzarea, in 1991, a unor fregate catre Taiwan. Celor care se grabesc sa-mi reaminteasca faptul ca eu nu sunt Sarkozy ma grabesc sa le atrag atentia, la randul meu, ca cele doua situatii seamana izbitor, dar doar pana la un punct.

Pana la punctul de la care Franta ramane Franta, si Romania, Romania. In cazul meu, si atitudinile, si sforariile, si lasitatile au fost aceleasi. Dar marele scandal s-a referit la niste geamuri, la pamatufuri pentru praf si farfurii de plastic.... Probabil pentru ca procurorii nu au reusit sa gaseasca nici o fregata in imobilul din Zambaccian. Asa cum nu reusesc sa gaseasca nici o flota, in ciuda unor cercetari de ani si ani...