Nevoia omului recent de a-si apara convingerile, orgoliul sau sensibilitatea prin recursul in instanta este, neindoios, lamentabila.

Porozitatea spiritului public in fata intruziunilor statului, problema in raporturile dintre persoane, traditii sau culturi, ramine insa mult mai periculoasa. Pentru orice om liber, nu statul e chemat sa ii ofere setul de valori ultime dupa care isi ghideaza viata. Pentru orice familie cu demnitate, nu statul are puterea de a decide orizontul metafizic sau religios de formare al copiilor sai. In fine, pentru orice breasla - de la clubul de presa pina la asociatia sahistilor -, nu statul reprezinta garantul integritatii sale profesionale. De ce atunci o crestere hipertrofiata a bratului etatist care cenzureaza moravurile cetatenesti?

In Romania, abonata la premiul „Big Brother" pare sa fie „euroinstitutia" nasita de guvernul Adrian Nastase: CNCD. Functionarii acestei agentii cu natura hibrida - aflata undeva, incert, intre domeniile „executiv" si „judecatoresc" - isi aroga rolul simbolic de sacerdoti ai constiintei nationale. Sinodul CNCD trimite „avertismente catre presedinte", amendind la gramada jurnalisti, preoti, microbisti sau umoristi pentru diverse „fobii" imaginare.

Fireste: pentru CNCD, un crucifix pus intr-un vas „artistic" cu urina pute mai putin decit jignirea conjuncturala a oricarui subiect minoritar. Competentele acestui corp de vigilenta si control etic sint realmente uluitoare, in materie de lectura si interpretare. Te-ai fi asteptat ca „expertii" sa stie ceva despre fiinta complicata a limbajului omenesc si psihologia frustrarilor mediatice. Erai obosit sau enervat si ai injurat un om sau o situatie privata. Te trezesti apoi demascat si acuzat de complicitate la crime impotriva umanitatii. Vrea CNCD sa ne amuze cind trateaza interjectia unei banale enervari (naduful) ca simptom al ideologiei totalitare (rasismul)? Intelegerea dezacordului cu o singura persoana drept atac la adresa unei intregi etnii nu este doar meschina, ci si ilogica, rezultata din regula inferentelor infantile. Cind se pornesc la vale, suspiciunea oarba, delirul hermeneutic si autovictimizarea filistina sint fara oprelisti.

In lupta egalitarismului populist cu libertatea individuala va cistiga oare dreptul la blazare?

Mihail NEAMTU este cercetator in stiinte umane