Partidele dupa referendum

Dupa lamentabilul esec la referendumul privind suspendarea presedintelui Romaniei, multi observatori se asteptau la o criza dramatica in sanul PSD si la demisia celor ce antrenasera partidul intr-o aventura fara viitor: domnul Ion Iliescu in primul rand, domnul Mircea Geoana, care a preluat ideea si a sustinut-o cu infocare, si domnul Viorel Hrebenciuc, care, zice-se, poseda cheia tuturor combinatiilor din marele partid.
Nici vorba de asa ceva! O scurta tentativa de revolta a capitanilor a fost inabusita. Grupul de la Cluj a revenit la ordine. Dl Ponta s-a ales cu o dulce admonestare. Dupa cateva demisii, unele retrase, ordinea a revenit in soseaua Kiseleff.
Explicatia acestei linisti sta, in primul rand, in aceea ca onoarea (care i-ar fi obligat pe liderii acestui puci parlamentar ratat sa se retraga) nu e o valoare "de stanga". Onoarea este o virtute ce apartine castelor cavaleresti si militare, celor ce respecta valorile individuale. Ideologiile colectiviste minimalizeaza onoarea, considerand-o drept un simplu capriciu, un moft nobiliaro-burghez. Al doilea motiv al rezistentei conducerii PSD la tentativa de revolta este puternica disciplina interna din acest partid, explicabila prin faptul ca PSD este mostenitorul direct al PCR. In acest sistem, disidentii au putine sanse. E drept, nu mai sunt nici asasinati, nici trimisi la gherla pentru multi ani, dar capacitatea lor de-a starni o miscare reala in partid este mai mult decat redusa.
Desigur, exista posibilitatea ruperii partidului, fie cu trecerea unei parti a efectivelor la PD, fie cu crearea unei formatii separate, dar sansele ca un astfel de eveniment sa se produca sunt limitate.
In situatia de fata, social-democratii considera ca ei sunt adevaratii arbitri ai situatiei postreferendum.
Pretentiile lor nu par total nejustificate. Supravietuirea PNL, ajuns intr-o stare de debilitate (dar cu o conducere care a stiut si ea sa faca fata unei revolte interne), pare sa depinda de bunavointa PSD. Dl Geoana a anuntat ca este dispus sa negocieze "cu toate partidele" (deci si cu PD), de unde putem avea banuiala ca s-ar cauta formarea unei noi majoritati, pe spinarea liberalilor. Pe de alta parte, PSD ar putea si sa opteze pentru intrarea in opozitie, lasand pe seama presedintelui Basescu sarcina de-a recarpi un fel de alianta DA, care greu ar functiona. Cum sa-ti imaginezi ca, dupa cate s-au petrecut inainte de ruptura, "casnicia" sa se reia intr-un spirit constructiv? si totusi, ar fi o solutie onorabila! Chiar cea mai buna, cu exceptia alegerilor anticipate.
Daca privim lucrurile de pe versantul celalalt, desi dl Boc militeaza pentru scoaterea din statutul PD a prevederii ca acest partid nu poate negocia cu PSD, e aproape imposibil de inchipuit ca, dupa ce a denuntat impreuna cu seful sau, dl Basescu, "sistemul ticalosit" si ca a obtinut cu acest pret increderea electoratului si guvernarea, PD ar putea sa se alieze tocmai cu cei pe care ii denunta. Din nefericire, in politica cele mai scandaloase combinatii sunt posibile! Dar nu s-ar mai gasi multi alegatori sa inteleaga si sa aprobe o astfel de alianta impotriva naturii. Ar fi un scandal politic si, ca sa spunem lucrurilor pe nume, o ticalosie, daca dupa "lupte seculare" ne-am retrezi la putere cu o combinatie care sa semene cu defunctul FSN de acum 16 ani ca doua picaturi de apa. si pana la urma sanctiunea electorala tot va veni.
Cu exceptia PD si PLD, care ar profita (primul in tot cazul) de pe urma unor alegeri, celelalte partide au interesul sa pastreze combinatia actuala. (Batranul strateg Ion Iliescu a inteles acest lucru.)
Asa ca s-ar putea sa mai traim inca un an si jumatate aceasta agonie.
Cealalta posibilitate ar fi ca dl Basescu si strategii sai (speram ca are astfel de consilieri) sa forteze Parlamentul la un sir de motiuni de cenzura care sa duca cat mai repede la alegeri anticipate, in speranta ca se va forma o majoritate coerenta pro-reforma. Intr-adevar, dl Basescu a declarat ca d-sa cauta o raliere a partidelor de dreapta. Dar, dupa cum suna un banc de alta data, oare presedintele nu semnalizeaza la dreapta pentru a o lua la stanga? si cum ramane cu condamnarea comunismului, pe care PSD o uraste?
Rabdarea europenilor are o limita. Deja se vorbeste mult despre activarea clauzei de salvgardare.
Orice combinatie, in afara celei care a rezultat sau ar rezulta din alegeri, apare ca o manevra politicianista pe care alegatorii o vor sanctiona. Iar clovnii politici, pescuitorii in ape tulburi si ideologii extremisti vor ocupa din ce in ce mai mult terenul, exploatand nu atat mizeria, cat starea de confuzie a mintilor.

Ion Vianu este scriitor

---

Despre autor: