La portile Occidentului

La Cannes Romania si-a facut (re)intrarea in Europa prin arta, nu prin politica. Era o promisiune respectata. Societatea romaneasca a iesit din coridorul ingust al tranzitiei, s-a maturizat si definit obiectivele. Mai repede ori mai incet, fiecare in ritmul sau, domeniile socialului se aliniaza Europei. Mai putin politica. Prea ancorata in trecut, prea putin legata de prezent, deloc vizionara, politica ne tine inca la portile Occidentului. Dupa un referendum absurd, iesit parca din scrierile lui Urmuz sau Ionesco, politica romaneasca este si mai putin comprehensibila pentru occidentali. Un fel de mister oriental. Dar confuzia politica de la Bucuresti nu a mai contat. Din contra, cand Cristian Mungiu a primit Palme d'Or la Cannes o buna parte din imaginea negativa pe care politica autohtona a imprimat-o Romaniei s-a estompat.
si totusi, si trecutul, si Orientul ne bantuie. Trecutul e aici, printre noi, iar deprinderea este traumatizanta. Ne-o spune in felul sau si "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", cand ne intoarce spre cotidianul sordid sau tragic din "epoca de aur". Ne-o spun politicienii, care nu pot schimba Stabulul pe Strasburg. Ne-o spun cei multi cand raspund operatorilor de sondaje la intrebarea privind combaterea coruptiei folosind obsesiv formula "suntem in Romania". Altfel spus, cam acelasi lucru pe care il credea si Raymond Poincare acum aproape un secol: "Aici, la portile Orientului, ... totul este luat cu usurinta".
Inconsistenta, uneori chiar incompetenta politica au devenit un obstacol serios in calea evolutiei societatii romanesti. Incapacitatea tactica, dar mai ales strategica a partidelor risca sa incetineasca ritmul dezvoltarii. Pe scurt, principala problema a politicii romanesti astazi poate fi rezumata simplu: administrare da, guvernare ba. Controlul resurselor si administrarea lor in favoarea diferitelor clientele nu pot tine loc viziunii guvernamentale. Absenta unei perspective postaderare a reactivat vechi demoni. Cand constrangerile aderarii s-au estompat, lupta pentru putere a acoperit totul. Nici consultarile de la Cotroceni initiate de Traian Basescu nu fac exceptie de la regula. Se discuta doar structura de putere, dar nu si despre viitorul Romaniei intr-o Europa in miscare browniana. Ce raspuns da Romania propunerii lui Sarkozy privind un tratat european simplificat?
Provincialismul politicii romanesti este deja proverbial. Enclavizata si profund neeuropeana, politica romaneasca se alimenteaza doar din evenimente electorale. Doar ca dupa 17 ani de democratie de fatada am reusit sa trecem de la cele 85% voturi in favoarea lui Ion Iliescu la 75% voturi in favoarea lui Traian Basescu. Resursele electorale se epuizeaza repede. Castigata la urne, mai mult sau mai putin corect, legitimitatea populara se loveste de rezistenta organizata a reprezentantilor "sistemului". Pentru acestia trecutul e garantia prezentului si certitudinea viitorului. De aceea o relatie aparent institutionala, cea dintre majoritatea parlamentara si presedinte, a determinat in mai mare masura politica efectiva decat regimul formal prevazut in Constitutie. Lupta pentru majoritate a devenit prioritatea politicii romanesti. si cum controlul institutiilor a asigurat o tranzitie "linistita" nomenclaturii, motivul confruntarii este evident: conservarea statu-quo-ului.
si daca totusi nu mai suntem la portile Orientului, ci ale Occidentului? Caci incet datele problemei s-au schimbat, iar societatea nu mai are timp sa astepte. si daca de aranjament institutional al tranzitiei au profitat doar unii, de deschidere spre Vest au beneficiat mult mai multi. Minoritari inca acum sapte ani, acestia au devenit majoritatea activa politic. Scrutin dupa scrutin, vot dupa vot, forta lor devine din ce in ce mai importanta. si pentru ei Romania este deja o poarta spre Occident.

Cristian Pirvulescu este analist politic
si profesor la SNSPA

---

Despre autor: