- Domnule Geo Saizescu, sunteti sufletul Festivalului International Studentesc de Teatru si Film "Hyperion", care si-a desemnat, recent, laureatii. Ce va determina sa mentineti traditionala aceasta competitie studenteasca, iubita de tineri si nu numai?
- Intotdeauna mi-a placut sa am initiative culturale si sa ii atrag si pe altii in acest demers, fie ca am facut teatru, cinema sau televiziune. Iar mai apoi, si pedagogie, dascalie, pentru ca si aceasta este o anume arta si o vocatie. In cadrul festivalului nostru, am sarbatorit 50 de ani de la infiintarea primului cine-club din Romania, caruia i-am pus bazele impreuna cu Paul Barbaneagra, care acum traieste la Paris si este doctor in estetica la Sorbona. In acel an, ‘57, am fost unul dintre cei care au contribuit la impingerea mai departe a ideii infiintarii unei Arhive Nationale de Filme, dupa care, nascandu-se ca atare, a fost posibila aparitia Cinematecii Romane. Atunci, fiind student, vanam ultimele filme ramase prin diverse magazii sau poduri, tot in acel an fericit, in care Gopo a luat Palme d’Or la Cannes (pentru scurtmetrajul "Scurta istorie" – n.r.). Fondarea acelui cine-club a fost un ferment pentru tineretul cineast si cinefil din tara, teza noastra fiind "a invata sa vezi film", dupa care urma "a invata sa faci film". Am avut mereu aceasta bucurie de a descoperi in tentatiile, placerile, patimile celor din jurul meu lucruri comune, pentru ca impreuna sa facem ceva. De obicei, in lumea noastra artistica, singularitatea ucide la un moment dat creativitatea. Trebuie sa va spun ca eu nu m-am schimbat in acesti 50 de ani, am ramas pe aceeasi pozitie, cu aceleasi principii solide, pe care le aveam pe atunci. Cand am patruns in casa lui Tudor Arghezi, in acelasi an, iar el mi-a dat girul sa fac un film dupa opera lui, "Doi vecini", stateam de vorba si discutam, cu el si cu doamna Paraschiva, despre Toparceanu, eu fiind un pasionat de poezia si proza lui, si cred ca gandeam la fel…
- Nu multa lume mai stie ca ati fost prieten cu Arghezi.
- Da, ani de zile. Am povestit despre prietenia noastra si in "Jurnalul unui batran lup de cinema", iar atunci cand Nicolae Dragos l-a cunoscut, in 1980, eu aveam notate (si ulterior le-am publicat) amintiri despre cum "L-am cunoscut pe Tudor Arghezi". Iar poetul Gheorghe Istrate mi-a spus, mai tarziu: "Am citit si eu , si, in timp ce toti voiau sa arate ce mari sunt ei, ca si cum nu Arghezi era mare, la dumneata am vazut ca nu te-ai aureolat la modul …". Si aceste lucruri au continuat si mai tarziu, cand am infiintat Societatea umoristica "Pacala" si revista "Harababura", tot pentru incurajarea umorului national, insa am publicat numarul 100 si gata, nu va mai aparea.
- De ce nu va mai aparea revista "Harababura"?
- Nu mai am bani. Basta! Ministerul Culturii aloca 20 de milioane de lei vechi, dar nu ni-i mai da, desi era un fleac, perntru ca, probabil, se spune, schimbandu-se diverse conduceri: "Asta a primit bani acum doi ani, pe vremea celorlalti, noi nu-I mai dam!". Adica… Apoi am mai fondat Institutul European de Cultura, Comunicare si Educatie prin Imagine, si, acum, am facut aceasta editie a Festivalului "Hyperion", la care am colaborat excelent cu marele dramaturg grec Kostas Assimakopoulos, impreuna cu care impartasesc ideea - ca o paranteza - ca civilizatia balcanica s-ar fi nascut din contopirea celei elene cu cea daco-romana. Iar acest festival l-am facut pentru ca nu numai cinci insi sunt buni pentru regie sau pentru actorie, ci mai multi, si aceasta a fost initiativa cu invatamantul privat: sa-i scoti la bataie pe cei care chiar au talent si muncesc, pentru a-i promova si sustine, desi putine publicatii mai au azi pagini de cultura. Si cativa dintre studenti chiar au reusit, merita felicitari, si castiga, indrumati de mine si de colegii mei, premii peste premii.
- Care va fi urmatorul film al lui Geo Saizescu?
- Doua lucruri ma obsedeaza acum. Primul porneste de la faptul ca Assimakopoulos mi-a dat, in urma cu doi ani, dreptul sa fac film, teatru sau televiziune dupa o piesa a lui, "Iubire elena". Am scris scenariul, am gasit un producator, si vreau ca in toamna sa incep filmarile. Au citit Maia si Iures textul si sunt topiti dupa poveste, care este una tragica. Se petrece in sec. XIX, si o are in centru pe o mare pictorita greaca, dar se ajunge la story-ul ei prin intermediul a doi contemporani. Iar al doilea proiect este "La Grandiflora. Amoruri provinciale", cu care castigasem concursul CNC, dar au fost niste producatori escroci care au mancat banii, si acum sper ca o mare personalitate din cultura romaneasca a promis ca ma va ajuta, fiind solidar cu mine. E vorba despre Dinu Sararu. Dar nu vreau sa mai particip la niciun concurs, ci voi incerca sa-mi realizez singur filmele.