Campania electorala pentru referendum, dar si saptaminile de dinaintea acesteia au aratat inca o data ce fel de personaj politic este Ion Iliescu: acelasi.

Dupa ce Ion Iliescu a revenit la virful PSD, in functia de presedinte de onoare al acestui partid, au continuat sa existe voci, nu putine, care sa afirme ca fostul presedinte al Romaniei nu e consumat si ca vitalitatea sa neobisnuita ar putea fi in masura sa contureze un nou parcurs ascendent pentru social democrati. Nu m-am numarat printre acestea; dupa 2004, am fost si sint sigur ca Ion Iliescu nu va mai fi decit cel mult o gluma, prin comparatie cu politicianul care a fost cindva.

Insa Ion Iliescu ramine numele la care spaimele multora se trezesc. Ca un actor politic care se respecta, Iliescu a continuat sa repete singura partitura pe care o stie ca pe apa: de personaj toxic, bine camuflat, insa sub o masca de ins cumsecade. Saptaminile care au precedat campania electorala pentru referendumul de demitere a presedintelui Basescu, dar si cele de campanie electorala efectiva au aratat inca o data cita saracie de idei administreaza acest personaj. Ion Iliescu a actionat, din nou, in spiritul democratiei originale. Adica, in spiritul acelei strutocamile in care valorile sint inversate, iar realitatea, supusa unui intens, si acum grosolan, proces de manipulare.

Asadar, Iliescu a confirmat inca o data: nu numai ca nu are un proiect politic pentru o Romanie europeana, el chiar nu are nici un proiect politic; ca supravietuirea sa in prim-planul vietii politice autohtone e un fenomen istoric, de vreme ce Ion Iliescu apartine, definitiv, unor alte timpuri; ca PSD nu mai poate fi ajutat in nici un fel de acest purtator de mediocritate strategica si de coloana vertebrala, in cel mai bun caz, serios curbata.

Punctual - derapajele de data recenta ale PSD, la care Ion Iliescu are o contributie foarte importanta, au confirmat si ca, pentru viitor, e util sa dam atentie mai mare celor care chiar stiu ce spun atunci cind vorbesc despre strategie si despre valoarea unei expertize oneste (lui Vasile Dincu, de pilda, sau lui Ioan Rus).

De fapt, Ion Iliescu se agita doar pentru o singura miza reala: cum va ramine in istorie? In privinta aceasta, jocurile nu sint inca facute. Iliescu ar vrea un loc in lojile in care stau cei care au facut bine Romaniei. Cei care instrumenteaza dosarele Revolutiei si ale Mineriadei din 1990 ar trebui sa fie de alta parere. Aceasta din urma ar fi parerea justa.