Criticii francezi si romani ridica in slavi lungmetrajul lui Mungiu. Cei din urma ii dezbat deja sansele la Oscarul pentru cel mai bun film strain. Regizorul, actorii si coproducatorii lui „4 luni, 3 saptamini si 2 zile" nu si-au revenit inca din socul pricinuit de cistigarea Palme d’Or.

Mungiu, la finalul ceremoniei de premierede la Cannes, secundat de Jane Fonda,Charlotte Rampling, Alain Delon,Michelle Yeoh si Gus van Sant. Jean Luc Wachthausen, redactor-sef adjunct al Departamentului cultural de la cotidianul „Le Figaro", contactat de Cotidianul, declara ca apreciaza efortul lui Mungiu in contextul unui subiect dificil. „Un film care vorbeste despre un avort clandestin in timpul comunismului nu este o pelicula destinata neaparat marelui public. E un film frumos, facut cu mijloace modeste, insa foarte emotionant si bine jucat. E simplu, sincer, iar actorii sint la inaltimea asteptarilor", spune Wachthausen. Subiectul este sensibil, in opinia sa, „pentru ca atinge multi oameni si, mai ales, multe femei. Mungiu a stiu sa-si dirijeze bine actorii, care isi urmeaza bine firul epic. E un film jucat intr-un registru sensibil, emotionant, real, care atinge viata de zi cu zi". In plus, contextul comunist intareste discursul cineastului, crede jurnalistul de la „Le Figaro". Jean-Michel Frodon, directorul de redactie al revistei „Cahiers du Cinéma", lauda, in exclusivitate pentru Cotidianul, eleganta cu care echilibreaza Mungiu intregul film. „E foarte frumos si totodata foarte dur. Regizorul descrie o situatie extrem de sumbra si in acelasi timp cu elemente de mare generozitate. Am asistat la o executie corecta si dura, dar care nu striveste spectatorul. Priveste cu mult respect personajele si se adreseaza deopotriva cu respect spectatorilor", este de parere Frodon.

„Aveti o scoala buna de cinematografie, cu tineri foarte talentati, care se ajuta intre ei. E prematur sa vorbim de un nou val cinematografic romanesc, insa se intimpla in mod sigur lucruri importante. Performanta lui Mungiu e promitatoare pentru toate tarile din Europa de Est, disparute de ceva vreme de pe harta filmului mondial", adauga jurnalistul francez.

Reactiile membrilor echipei care au lucrat la „4 luni, 3 saptamini si 2 zile" au fost pe masura premierei pentru cinematografia romaneasca. „Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca al doilea film al meu sa ia un Palme d’Or", a declarat regizorul pentru Realitatea TV. „Sper din toata inima ca nu e cea mai fericita zi din viata mea de cineast", a adaugat Mungiu, care a spus si ca spera ca va fi capabil sa mai faca si alte filme care sa fie interesante pentru public si ca Palme d’Or reprezinta „confirmarea absoluta a faptului ca esti regizor". „Am avut emotii pentru ca stiam ca a fost foarte strinsa competitia", a afirmat pentru NewsIn actrita Laura Vasiliu, interpreta unuia dintre rolurile principale. „Sint foarte bucuroasa, speram din adincul sufletului. E un premiu foarte important, e extraordinar", a mai punctat Vasiliu. Intrebata care au fost atuurile filmului, actrita a enumerat: „Simplitatea lui, adevarul si faptul ca nu are nimic fortat".

„Jucam intr-un spectacol la National, in «Jocul ielelor», am avut o pauza si am vazut la televizor, in cabina masinistilor, ca filmul a obtinut Palme d’Or. Nici acum nu-mi revin. M-au sunat niste prieteni si le-am spus ca sint in rai si ma plimb pe alei", povesteste Vlad Ivanov, interpretul medicului Bebe din „4 luni, 3 saptamini si 2 zile". „Toata echipa merita acest premiu, a fost o atmosfera cu totul deosebita la filmari. Iar pentru mine fiind si cea mai importanta prezenta in film din cariera, o consider cea mai mare realizare a mea. La conferinta de presa de la Cannes, cineva din Belgia, vazindu-ma ca eram jovial, deschis si voios, mi-a spus: «Este incredibil cum puteti sa va transformati, cum ati putut juca animalul acela, imi venea sa va pun bocancul in gura, atit de rau puteati sa fiti»", rememoreaza actorul. „Am crezut ca ma topesc, am dat niste tipete cind am aflat", a declarat pentru NewsIn Luminita Gheorghiu, care joaca unul dintre rolurile secundare din film. „Am crezut ca Dumnezeu s-a mutat in Romania. Nu mai pot, e ingrozitor, extraordinar!", a exclamat actrita, precizind si ca „Tinerii astia sint minunea Romaniei".

Ana Maria Marinca si Vlad Ivanov,intr-o scena din film. Daniel Burlac, coproducatorul lungmetrajului, a declarat pentru Cotidianul ca „e incredibil ca am putut obtine Palme d’Or, primul romanesc pentru lungmetraj, cu bugetul pe care l-am avut. In al doilea rind, arareori criticii afirma despre cistigatorii trofeului ca, iata, este un palmares corect, ceea ce s-a intimplat in cazul lui Mungiu". „Banuiam ca va lua ceva, ne doream mult sa cistigam, altfel Cristi n-ar fi facut filmul, si reactiile de dupa vizionare ne-au dat incredere sa speram in mai mult. Dar de aflat ca luam trofeul, am aflat o data cu toata lumea, cind s-a anuntat pe scena, nu ne prevenise nimeni. Cu cit trecea timpul, cu atit eram mai emotionati, pentru ca nu ne regaseam in premiile anuntate si ne dadeam seama ca se va intimpla ceva urias cu acest film", a adaugat Burlac. El mentioneaza si faptul ca Oleg Mutu, directorul de imagine si coproducatorul filmului lui Mungiu, se afla la al doilea premiu la Cannes, primul obtinindu-l cu „Moartea domnului Lazarescu".

Absolvent al sectiei de engleza a Universitatii „Al.I. Cuza" din Iasi, Mungiu a lucrat ca profesor si jurnalist la Radio Nord Est. Din 1989 publica articole in „Expres", „ProCinema", „Monitorul", „Opinia Studenteasca" sau in „Convorbiri Literare". In 1998, absolva UNATC si devine membru al Uniunii Cineastilor. Dupa ce lucreaza ca regizor secund la citeva productii straine filmate in Romania, regizeaza „Mariana", „Mina lui Paulista", „Nici o intimplare", „Zapping", „Corul Pompierilor", „Occident" si segmentul „Curcanii nu zboara", parte din proiectul colectiv „Lost and Found". In 2002, debutul sau in lungmetraj, „Occident", ii aduce trofeul Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) si Premiul publicului la Festivalul de la Salonic, obtinind si o selectie la Cannes in „Quinzaine des Réalisateurs".

In 2003, il cunoaste pe actorul Dennis Hopper si colaboreaza cu acesta la scenariul „Gangster", lanseaza e-cartea sa, „7 scenarii", si cistiga Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Sofia si Marele Premiu la Mons International Festival of Love Films. Casa de productie „Mobra Films", detinuta de Mungiu, Hano Hoffer si Oleg Mutu, este activa si in domeniul publicitatii, regizorul realizind si spoturile din campania de relansare a Cotidianului, „Ne-am antrenat pentru sinceritate". (descarca videoclipurile)

„Premiul este meritul exclusiv al lui Cristi, cu atit mai mare cu cit e vorba de cel mai important festival de film. Ceea ce s-a intimplat in ultimii ani este o confirmare a cinematografiei romanesti, un suflu nou pentru ceea ce vom face de acum inainte. Pe mine m-a ajutat foarte mult premiul luat de Cristi Puiu cu un an inainte. Ma refer la distributia filmului meu, la reactiile pe care le-am avut", explica regizorul Corneliu Porumboiu, cistigatorul Premiului Camera d’Or la Cannes, in 2006.

„Cred ca e un semn de maturitate pentru cinematografia romaneasca. Da, speram la o victorie. Vazind filmele si atmosfera de la Cannes, speram ca o sa cistige. Lungmetrajul lui Mungiu este foarte puternic, nu poti sa treci usor peste el. Te striveste in scaun. Povestea este foarte puternica, dar n-are rost sa vorbim foarte mult despre el, pentru ca schimbi perceptia publicului", e de parere cineastul Catalin Mitulescu, si el prezent la Cannes, unde a finalizat asigurarea finantarii pentru urmatorul sau lungmetraj.

Regizorul isi coordoneazacele doua protagoniste. Regizorul si scenaristul Radu Muntean accentueaza importanta momentului pentru cinemaul autohton: „E un nou pas inainte si e un mare succes de care ar trebui sa profitam cu totii. Cristi traieste acum ceva ce am visat noi de atitia ani buni si sint sigur ca o sa fie mai usor pentru un film romanesc sa patrunda in festivalurile importante si pe piata europeana". „Si daca nu lua Palme d’Or, tot facea inconjurul lumii, pentru ca era deja in alta liga decit tot ce-am facut noi pina acum. Sper ca in Romania sa functioneze un fel de snobism pozitiv si premiul asta sa-i dea un avint si la vinzari. E trist ca filmele acestea sint vazute de mai multi oameni in afara tarii decit in Romania", conchide Muntean. Inainte de a lua trofeul Croazetei, filmul lui Mungiu se vinduse deja in peste 30 de teritorii din Europa, America si Asia, potrivit regizorului. „4 luni, 3 saptamini si 2 zile" va putea fi vizionat in premiera in Romania in deschiderea Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) pe 1 iulie, la Cluj.

Intre astrologie si regie „Eu am ajuns sa fac doua lucruri pe care nu banuiam c-o sa le fac vreodata in viata: sa zic ghicitori si sa scriu horoscopul. Cu ghicitorile (de fapt, un fel de teste de perspicacitate) era si mai simplu, ca le traduceam fara mila din niste cartulii, dar horoscopul cerea ceva aplecare si mestesug. Am adoptat urmatoarea tactica: mi-am facut o harta cu zodiile fiecarui ins din redactie si eram la curent in permanenta cu ce li se intimpla in viata personala - atita cita aveau, ca se cam statea toata ziua prin redactie. In felul asta, potrivind caracteristici de zodie cu informatii despre ei si ambalindu-le in acel mod generalist care pina la urma e valabil pentru oricine, am reusit vreme de citeva luni sa produc un fel de horoscop-oracol pe care cei din redactie il citeau scarpinindu-se in cap: „Dom’le, n-ai sa crezi, dar m-ai nimerit si astazi, ceva fantastic!". (Fragment dintr-un text semnat Cristian Mungiu, publicat in albumul aniversar al „Monitorului de Iasi", cu ocazia implinirii a 15 ani de la aparitia ziarului. Regizorul a fost seful Departamentului Divertisment al cotidianului iesean, in perioada 1991-1992.)

Sanse la Oscar Criticii romani de film considera ca pelicula lui Mungiu are sanse sa se aleaga macar cu o nominalizare la Oscarul pentru film strain. „Cred ca are un subiect extrem de bun, cu o incarcatura politica foarte hot", spune Anca Gradinariu. La rindul ei, Cristina Corciovescu spera intr-o nominalizare a Academiei, care, si neincununata de un premiu, este la fel de importanta. Mai sceptic este Alex. Leo Serban, care sustine ca filmele de autor, chiar si propuse pentru Oscar, sint rareori rasplatite cu o statueta de aur. „Filmul lui Mungiu e dur, fara menajamente, iar in SUA un subiect precum avortul este departe de a genera consens", explica Serban. „Filmul e impecabil, e minimalist, dar cu o tensiune extraordinara, nimic nu e in plus, e ca o lama foarte ascutita care te taie in plex. Nu are nimic din «Occident», nu e lipsit de umor, dar e foarte clinic", opineaza Gradinariu. Chiar daca nu spera la un Palme d’Or, Alex. Leo Serban este convins ca „4 luni, 3 saptamini si 2 zile" este „controlat in cele mai mici detalii, cu un scenariu beton, o interpretare impecabila a tuturor actorilor, e practic un film care te tine cu sufletul la gura". „Filmul este si rezultatul unei acumulari a succeselor cinematografiei romanesti din ultimii ani. E un Palme d’Or bine meritat. Asteptam Oscarul", incheie Corciovescu.

De la Smena la Croazeta Pentru prietenii din Iasi e simplu, Kiki. Si atit. Dragostea pentru imagine i-au conturat-o parintii, Ostin si Maria Mungiu, care aveau un laborator foto in casuta de pe Sararie. „El a avut tot timpul imaginea in minte si si-a dorit intotdeauna sa transpuna povestea in imagine", spune mama regizorului iesean.

Cristian Mungiu a absolvit Liceul „Mihai Eminescu". „Alina (Mungiu-Pippidi, n.r.) a facut medicina, pentru ca asa au vrut parintii, si in momentul in care a putut a aruncat diploma, iar acum face ce stiti. Cristian, dupa modelul Alinei, a dat la medicina. A avut insa multa bafta sa pice", spune Maria Mungiu. Dupa esec a dat la engleza. Primele expozitii de fotografie le-a avut in studentie. Dupa absolvire s-a inscris la Regie, la Bucuresti. Dar, ghinion. Dupa prima proba a plecat acasa la Iasi, unde il astepta prietena, actuala sotie, fara sa stie ca a doua zi urma inca un examen. Asa ca a predat engleza timp de un an la Liceul Sanitar, unde a fost declarat cel mai iubit profesor. Dupa un an la catedra a dat din nou admitere la Regie si a reusit.

„Primul montaj al lui Cristi e lucrarea sa de diploma. Un scurtmetraj despre alegeri", povesteste Maria Mungiu. Inainte insa de primul montaj a fost prima camera de luat vederi. „I-a luat-o Alina din Elvetia, in ’90. Asta si-a dorit, asta i-a luat".

Maria Mungiu, mama regizorului, stie aproape toate povestile filmelor lui Cristi. Despre ultimul, spune ea, stie ca ideea i-a venit dupa povestile reale pe care le stia. „L-a lucrat in 6 luni, din care 4 au insemnat 16 ore de munca pe zi. Stiu, de exemplu, ca pina si secretara sotului meu, de la facultate, a fost foarte implicata. A rugat-o sa-i faca rost de o sonda, instrument care nu se mai foloseste acum in ginecologie. S-a dat peste cap femeia si i-a obtinut ce dorea. Asa secretara a aparut si ea pe genericul filmului. A aparut la Cannes", spune doamna Mungiu. (Silvia Craus)

Experienta comunista bate estetica „Cristi nu a avut vreo cariera de profesor sau de jurnalist, acelea erau expediente de student. Fotografia a devenit pasiunea lui din prima lui facultate, engleza, si dupa aceea a cautat mereu modalitati de a trece la film. L-am prezentat la ATF, unde a avut noroc cu oameni care l-au apreciat imediat, si restul e istorie deja, cel putin la ora asta", afirma Alina Mungiu-Pippidi, sora cineastului. Ea adauga ca nu a vazut filmul, dar se astepta sa ia un premiu. „Imi pare bine si de subiect, face cumva dreptate milioanelor de femei care au avut de suferit si infirma temerea mea ca experienta comunista e netransmisibila. Am rupt gura tirgului cu ce avem mai pretios, experienta noastra de viata, mai tare ca orice estetica", crede sora regizorului. Cit despre cum i s-a adus la cunostinta faptul ca fratele ei a obtinut Palme d’Or, Mungiu-Pippidi declara: „Vestea am primit-o la Oxford, unde sint pentru citeva luni. Neavind televizor, ma pregateam sa butonez pe Internet sa vad ce se intimpla, dar nu a fost nevoie, toti prietenii nostri din copilarie, risipiti de la Iasi la Paris si Montreal, mi-au trimis SMS-uri, reamintindu-si de timpurile cind stateam pe podea la noi acasa si vedeam filme pe video in anii optzeci".

Despre noul val al cinemaului romanesc vazut prin lentila straina, cititi mai mult pe www.cotidianul.ro/select Interviu cu Ana Maria Marinca si Cristian Mungiu, pe www.cotidianul.ro/select