Daca vine in Romania, va fi sfirtecat. Daca nu, va fi hulit pentru dezertare.

Rugaciunile politicienilor catre Dumnezeu, vazute prin prisma scopului, se transforma in vraji. Cind vrajile prind la public si se transforma in voturi, ei devin samani si se bat in procedee de exorcizare reciproca. Romanii au fost vrajiti cu idealuri comuniste zeci de ani, timp suficient pentru a crea un reflex al mistificarii. Si-au alungat samanii in padure cind n-au mai crezut in vrajile lor, dar au ramas cu reflexele turnate in cortex.

De Inaltare, Mircea Geoana trimbita o posibila semnificatie sfinta a luptei cu Basescu. Invingator la referendum, Basescu asmute furia divina asupra celor 322 de parlamentari tocmai de Rusalii. Iar in paginile ceaslovului democratiei romanesti mai gasim pilde cu Gigi Becali ce face aliante politice cu Dumnezeu in fiecare zi la stirile Pro, ori vreun psalm inspumat, marca Vadim.

Ceea ce ii sileste pe politicieni sa caute ajutor pe tarimul bisericii este propria neputinta. Basescu nu a avut nevoie de ajutorul lui Dumnezeu sa cistige referendumul. Unde are nevoie, daca nu de ajutor, macar de o sfinta inspiratie, este in ceea ce face dupa ce a revenit la Cotroceni. Cind corpul politic este prea fragmentat si slabit, iar societatea civila nu este inca suficient de puternica pentru a-si impune agenda, Traian Basescu se vede in ingrata postura de a tine haturile in miini. Iar din postura de birjar, se comporta ca atare.

Geoana si Tariceanu aveau nevoie de Dumnezeu pentru ca Basescu sa fie demis. Dar probabil ca la vederea miniei proletare ce izvora din colegul lor de campanie, Ion Iliescu, ingerii si-or fi adus aminte de niscaiva intimplari nu tocmai ortodoxe si s-au hotarit sa faca drum intors. Becali

si-a facut program politic dupa cele zece porunci, iar sondajele arata ca va intra in Parlament. La fel, captiv in sanatoriul propriului discurs, Vadim il foloseste si el pe Dumnezeu ca argument si scop in acelasi timp. Dumnezeul liberalilor probabil ca ride cind vede ca acestia nu au ratat nici o ocazie de a pacatui impotriva logicii de bun-simt si le pregateste o apocalipsa electorala.

Dumnezeu are asadar o dilema. Daca vine in Romania, risca sa fie sfirtecat si vindut in talciocul de odoruri sfinte. Daca nu vine, ii va dezamagi pe cei care au fost atit de saraci cu duhul incit l-au virit acolo unde nu e locul sau. Traian? Gigi? Mircea? Calin? Stie cineva raspunsul?