Intram cu vinovata seninatate in cel de-al 17-lea an de cind statiunile balneoclimaterice se zbat sa iasa din faliment. Ele sint victime a doua tipuri de monopol, cel pe oameni si cel pe izvoare.

Tusnadul are apa tamaduitoare,dar inca asteapta ceva creiere. Restaurantul hotelului Tusnad, cel mai mare hotel din cel mai mic oras din Romania, s-a umplut la ceasul prinzului cu peste o suta de batrinei. Un barbat ce pare sa nu fi trecut de pragul pensionarii merge printre mese, cu un aparat de fotografiat rusesc agatat de git, si susura mesenilor: „Facem drumetie fara urcus pina la Lacul Sfinta Ana, cine se inscrie, cine se inscrie, drumetie fara urcus". Da ocol incet, cu o hirtie intr-o mina si cu un creion in cealalta, si susura, nu striga, vocea lui nu trebuie sa intreaca in putere clinchetul lingurilor, ca altminteri se cheama ca ar deranja. In sala sint clienti vechi ai locului, uite-l la o masa pe Vasile Ignatel, 68 de ani, din Faget-Timis, sef de depozit de cereale, care vine la Tusnad din 1970. Ii povesteste amicului sau, Paul Grigore, inginer silvic, care-i la primul concediu aici, cum se mai insura el „citeodata" la Tusnad, in vremurile tineretii, „cind tot a doua zi era un spectacol". Inginerul i se plinge ca n-a gasit nici un ziar de limba romana, da’ ce l-a suparat mai atare e ca „in haosul de azi" a pierdut trei zile din cele 18 de tratament, doar pentru ca a ajuns vineri dupa-amiaza si l-au inscris pe listele de bai carbogazoase abia luni. Si-ar alege la anul alt hotel, dar nu are voie, pentru ca a ajuns aici, precum majoritatea turistilor din Tusnad, printr-un bilet subventionat de Casa de Pensii. La o alta masa s-a reasezat linga nevasta Tudor Ciubotaru, din Cluj, care vine de zece ani, de cind i-a ramas piciorul beteag, acu’ s-a dus pina la masina, cica fara stirea femeii, sa traga o gura de palinca inainte de masa, uite si grupul de evrei cu sticlutele de apa minerala la cingatoare, care vin aici de cind hat, de cind inca mai aveau casele de la Buhusi. Uite-l si pe inginerul agronom cu parul alb si bogat, mereu la costum si cravata, Mihai Diaconu, din Braila, privind descumpanit in jur. Povesteste nepoatei ca el le-a dat, acum 20 de ani, celor de la Borsec ideea sa bage izvorul in restaurant, sa nu-l prinda paianjenii si mizeria. Fotograful s-a indreptat de spate imediat dupa al treilea tur de mese, a coborit din restaurant si s-a oprit sa bea o bere la barul de lemn negru de linga strandul mezotermal, si el inchis, precum strandul termal de linga Lacul Ciucas, adevarata bijuterie a locului. Andrei Bacs, 58 de ani, e ultimul din cei opt fotografi ai Tusnadului de odinioara, cind veneau in concediu peste sase mii de turisti. El lucra la cooperatie, asa ca 41 la suta din incasari ii reveneau. In cea mai buna luna din viata lui de meserias, luna august a anului 1974, „minca-o-ar tata de luna august ‘74", a bagat in buzunar 16.800 de lei, impreuna cu femeia lui, si ea „juma’ de fotograf, adica laboranta". Povesteste despre augustul ala cu frica, de parca ar simti si azi in ceafa rasuflarea „ilicitului". In anul ala de aur a dus in drumetie la Lacul Sfinta Ana 150 de grupuri. Anul trecut doar 5. „Din ’90 s-o stricat treaba, cind lumea n-a mai venit ca s-o speriat, or crezut ca ungurii maninca oameni."

In Baile Tusnad, 1.718 locuitori, din care jumatate pesionari, acest Saint Moritz al Romaniei interbelice, cum ii place sa creada lui Albert Tibor, proprietarul Hanului Secuiesc, au aparut semne de firava renastere. S-a redeschis, renovat in lemn si piatra, restaurantul de pe Lacul Ciucas, au aparut pensiuni, dintre care Iris si-a creat, gratie Internetului, propria retea de clienti. La sfirsitul lui iunie se redeschide Moara Fagadau, primul han istoric al statiunii, al carui patron, Donat Bagyola, 39 de ani, un secui cu brate groase si barba rosie, promite de la 1 iulie „excursii cu caiacul pe Olt, de la Miercurea-Ciuc pina la Moara, intreceri cu arcul si calarie, ca sa vi se faca pofta de un ceaun cu gulas si de un castron cu bureti murati". Unul din cele trei mari hoteluri, Ciucas, cumparat recent de o firma de brokeraj din Brasov, miroase a nou, dupa refacerea bazei de tratament; poti sa faci aici impachetari cu parafina fara sa strigi de durere cind trage asistentul de pe tine stratul de parafina si parul de pe corp, iar in salile de masaj si pe holurile bazei de tratament nu te ineci in mirosuri grele, precum la hotel Olt, tinut inca in blestemata de locatie de gestiune, dar, mai ales, la hotel Tusnad, aflate in proprietatea SIF 3 Transilvania, prin societatea SC Tusnad SA.

Hotelul Tusnad, exemplul standardde rezistenta la schimbare. Cazul hotelului Tusnad, acest Sidex al turismului romanesc, istoriseste cel mai bine ce anume frineaza turismul balnear romanesc. Doua ar fi, in esenta, cauzele care tin in loc dezvoltarea Bailor Tusnad si a altor 20 de statiuni balneoclimaterice, ai caror primari s-au reunit, fara mare folos, intr-o asociatie. E vorba despre un monopol pe oameni si pe izvoare. SC Tusnad SA are in concesiune pe 25 de ani cele sapte izvoare omologate din localitate, mofeta si strandul termal de linga Lacul Ciucas, adica grosul resurselor din statiune. Daca vrei sa forezi dupa un alt izvor, te costa aproape un milion de euro lucrarile si nu e rentabil, spun intreprinzatorii de aici, asa ca esti nevoit sa subinchiriezi o secventa de debit a unui izvor tot de la SIF 3. Acelasi gigant privat tine in mina si majoritatea turistilor, care ajung la Baile Tusnad printr-un bilet subventionat de Casa de Pensii, adica de stat. La inceputul anului, SC Tusnad SA primeste prin contract de la Casa de Pensii un numar de turisti, suficient cit sa-i asigure ocuparea spatiilor de cazare. Asa incit, dinozaurul privat prinde de ani buni puteri pe banii statului si nu mai simte nevoia de a investi in marketing – pina acum doi ani nu aveau marile hoteluri nici macar pliante – si nici in resurse umane, doar doi medici la aproape peste 700 de pacienti. Iar clientii nu pot fi critici pentru ca li se raspunde ca, la cit au platit, intre 10-20% din valoarea sejurului, adica 100-150 de lei, nu li se cuvin alte conditii. Prin subventionarea directa de catre stat a unui privat se creeaza o piata paralela care o distorsioneaza pe cea libera. Natura turistilor, pensionari saraci, asociata cu lipsa de reflexe gospodaresti a primarilor, face sa nu existe agrement in Tusnad.

Biroul de informatii turistice e deschis doua luni pe an, nu exista sali de dans, nu exista o sala de popice, nu exista magazine cochete, un chiosc de ziare, nici macar o taraba de unde sa-ti cumperi cozonaci unguresti, cinematograful de vara e mort din ’90, de trei saptamini au plecat si cele patru stripteuze dupa ce patronul barului unde se agatau de-o bara a suferit un atac cerebral. Exista pensiuni la negru si primar care se plinge ca n-are bani la bugete, dar nu se incumeta sa incaseze taxele hoteliere sau sa-i amendeze pe cei ce gazduiesc fara factura.

Vedetele Tusnadului, izvoarele 3 si 4,au fost lasate in paragina ani in sir. Batalia dintre lehamitea functionareasca si spiritul unui privat atent la investitia lui o arata hotelul Fortuna, 3 stele. Proprietarii, o tinara familie de unguri din Debretin, au amenajat in curtea interioara un paradis: iarba taiata la centimetru, zeci de scrincioburi, tobogane, masinute, trenulete, toate din lemn masiv, rotunjit la colturi, pentru zbenguiala copiilor, iar pentru tihna adultilor, un foisor, mese si vreo zece sezlonguri orientate catre muntele impadurit. Hotelul e plin de flori, nici una din plastic, are sali pentru sauna, masaj etc. Aici, 90% din turisti ajung gratie Internetului, in vrme ce la hotelul Tusnad ajung 10% prin Internet. Intre soseaua principala si hotel e un teren viran, taiat de un sant cu maracini, un loc ce pare al nimanui. „Am incercat sa-l amenajam, cu iarba, cu banci, cu gard viu, pe banii nostri, fara vreo pretentie, sa fie doar un fel de vitrina a hotelului, dar primarul nu ne-a lasat. De trei ani ne refuza, fara sa ne spuna de ce", povesteste inca nedumerit Gyorgy Balog. Turistii sa critice si sa aleaga Un raport al unui grup de experti din Organizatia Mondiala a Turismului, intocmit dupa o analiza pe teren, recomanda stoparea subventionarii de catre stat a marilor hoteluri ale privatilor. Lucia Morariu, noul secretar de stat de la Autoritatea Nationala pentru Turism, admite ca subventionarea hotelierilor romani de catre stat a reprezentat o solutie de capitalizare si crede ca, de acum inainte, solutia ar fi „transferul protectiei sociale prin bilete de tratament catre societati private de asigurari, produse specifice de asigurare, deductibile la calculul impozitului pe profit". Andor Kalamar, proprietar al pensiunii Iris si membru in asociatia de turism din Baile Tusnad, e de parere ca, pina sa se obisnuiasca lumea cu asigurarile private, macar sa li se dea dreptul pensionarilor sa-si aleaga spatiul de cazare, dupa ce-au optat pentru o anume statiune, adica solutia aleasa acum citiva ani si pentru sindicalisti: „Atunci s-ar deschide o minima concurenta si marile hoteluri s-ar lupta sa ofere conditii civilizate".

Sase, vine presa! Echipa de la Cotidianul e de trei zile in Tusnad. Am vizitat si hotelul Tusnad, apoi doua din cele mai cunoscute izvoare ale statiunii, izvorul 3 si izvorul 4, aflate chiar in spatele hotelului. Eram insotiti de directorul general al societatii, Horia Grama, fost prefect PSD de Covasna. In jurul fiecarui izvor, o constructie, paviment cu dale sparte, pereti scorojiti, gard de fier nevopsit de ani, linga izvoare PET-uri, pinza de paianjeni. Nici o tabla pe care sa citesti istoria si calitatile izvoarelor. Pina si ghidul nostru a strimbat din nas. A doua zi, pe la ora 9.00, o echipa de vreo zece oameni reamenaja locul: au aparut doua panouri cu date despre izvoare, doi oameni varuiau peretii, altii vopseau gardul, cineva repara pavimentul, iar doi taiau balariile din jur. In a treia zi, am zarit agitatie pe strada principala: aparusera angajati ai primariei si beneficiari ai ajutorului social, erau prinsi in treaba, unii minuiau asudati masinile de taiat iarba, altii construiau un gard de lemn, s-a deschis deodata si strandul mezotermal din centrul orasului, muncitorii riciiau cu spaclul cimentul din bazinele imbatrinite. L-am intrebat pe primar, Zoltan Zolya, un udemerist moale, care doarme linistit de convingerea ca sezonul tine de la 1 iulie pina la 31 august, daca oamenii au fost scosi la munca doar pentru ca o echipa de la un ziar facea o documentare in acel loc: „Da, da’ oricum trebuia facuta odata si odata si treaba asta".

Descentralizarea izvoarelor De ani intregi, primarii din Asociatia Nationala a Statiunilor Turistice din Romania (ANSTR) se zbat ba pe linga diversi parlamentari, ba prin scrisori catre Guvern, sa gaseasca o solutie pentru a beneficia Consiliile Locale de existenta pe teritoriul lor a izvoarelor minerale. Trei ar fi caile posibile: Consiliile Locale sa dobindeasca ele competenta de a da in concesiune izvoarele, ori sa primeasca de la firmele care le exploateaza acum o redeventa sau, pur si simplu, sa administreze si ele direct un izvor sau mai multe, deci sa fie actori ai acestei piete. Profitul, spun primarii, ar permite investitii elementare in infrastructura. Turistii asteapta sa gaseasca spatii verzi, drumuri bune, canalizare, o minima infrastructura, dar primesc o semiparagina. La Baile Herculane, anul trecut au fost 15.800 de turisti, dar primaria nu poate sa le ofere infrastructura intrucit nu are nici un beneficiu de pe urma izvoarelor de apa termala, gestionate in mare parte de SC Hercules SA, firma fostului deputat Iosif Armas. Primarul de la Olanesti – Vilcea, Vasile Cioteanu, are, la o populatie de 5.000 de locuitori, de primit in virf de sezon 20.000 de turisti. Inca mai asteapta promisiunea de modificare a Legii minelor, facuta acum vreun an de fostul ministru Vasile Blaga. Primarul statiunii Covasna, Zsuffa Levente, are de primit in fiece vara peste 11.000 de turisti, la o populatie de 3.500 de locuitori. Omul are pe cap napasta tuturor primarilor de statiuni construite sub comunisti, o retea de canalizare din azbociment, cu scurgeri care ameninta sa compromita pinza de ape minerale. In aceeasi situatie sint si Consiliile Locale din Pucioasa, Amara etc. „Solutia optima ar fi ca aceste izvoare sa fie in administratia autoritatilor publice locale, asa cum sint pirtiile de schi si cum ar trebui sa fie si plajele. In conceptia mea, orice descentralizare este bine venita, atit timp cit nu sint afectate patrimoniul national si securitatea nationala. Din pacate, autoritatile locale nu au demonstrat inca in Romania ca sint destul de mature sa preia toate responsabilitatile care ar trebui sa le revina", ne-a declarat Lucia Morariu, sefa Autoritatii Nationale pentru Turism.

Detalii despre cure, statiuni balneare, colaborari cu organizatii similare, la www.cotidianul.ro/select Ponturi despre vacante rurale si balneare, la www.cotidianul.ro/select