Despre Cuba -  El Comandante, la Tribuna Deschisa a Revolutiei  Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.  Cine se intoarce de la Londra e intrebat daca a vazut-o pe regina si daca a vizitat turnul Londrei. Cine se intoarce de la Paris trebuie sa dea seama daca l-a vazut pe Balzac (mort, desigur) si daca a fost la Luvru. Cine se intoarce de la Havana e intrebat de doua lucruri: daca l-a vazut pe Castro si daca a baut un Mojito la Bodeguita del Medio. Chestiunea cu Mojito e usor de rezolvat. Daca ai dolari, fireste.   Mai greu e cu Fidel Castro. Mai ales daca ai prea multi dolari si, in consecinta, apartii imperialistilor americani. In cazul Castro, ai sansa unui raspuns cu inlocuitori: l-am vazut la televizor! Eu insa ma pot mandri ca l-am vazut si la televizor, si in carne si oase. La televizor l-am vazut la 31 martie 2001. Seara, pe 30 martie 2001, m-am pomenit, varat pe sub usa camerei de la Hotel Habana Libre, cu un soi de biletel. Secretariatul Grupului 12 Plus ma informa ca, din cauza manifestarii Tribuna Abierta de la Revolucion, care avea loc a doua zi dimineata la Stadionul "Eduardo Saborit", Bulevardul 5 si Strada 146 vor fi inchise. Mi se recomanda astfel sa plec mai devreme de la hotel si sa intru pe Strada 146 prin Strada 25. Cu litere negre, sa-mi sara in ochi, mi se atragea atentia: "Va rugam sa nu va uitati badgeul!". Grupul geo-politic 12 Plus se reunea inainte de deschiderea oficiala a Conferintei duminica, 31 martie 2001, pentru a discuta ceva care nu ma interesa, cum, de altfel, nu ma interesa prea tare nici reuniunea mondiala a parlamentarilor. Astfel ca n-am dat nici o atentie biletelului. De el era atasat o Adresa din partea Ministerului de Externe al Republicii Cuba.  Ministerul de Externe "saluta foarte calduros Onorabilele Misiuni Diplomatice Consulare si Organismele Internationale acreditate in Cuba si avea onoarea sa le informeze ca, cu ocazia celebrarii maine dimineata a Tribunei Deschise a Revolutiei, in municipiul Playa, cu o concentrare populara in aria sportiva «Eduardo Saborit», se vor produce afectari incepand cu ora 6:00 dimineata, pana la finele activitatii, cu incetarea totala a circulatiei in zonele circumscrise de Cubanacan si Miramar, incluzand Strada 146 si Bulevardul 5". Un occidental get-beget n-ar fi inteles nimic din tot haloimasul asta. Subsemnatul, pana mai ieri cetatean al unei patrii socialiste, am priceput imediat:  1) Ca la Stadionul "Eduardo Saborit" avea loc o manifestatie Revolutionara cu participarea lui Fidel Castro. 2) Ca din cauza asta se intrerupea circulatia. 3) Ca manifestatia urma sa se transmita la televizor. La televizor  Drept urmare, am ramas in camera toata dimineata si m-am uitat la televizor. Astfel am avut ocazia sa-l urmaresc pe Fidel Castro dandu-se in spectacol la una dintre nenumaratele manifestari antiimperialiste din Cuba. Actiunea - pentru ca asa tin minte ca i se spunea pe vremuri - uneste, intr-o sinteza interesanta, montajul literar-artistic cu mitingul politic. Cantecele, desi revolutionare, beneficiaza de o regie moderna, astfel ca si eu, strain de toata afacerea, le urmaresc cu placere la televizor, ca alcatuind un spectacol muzical. Sunt chiar si momente de acrobatie. Dupa o politista, ia cuvantul si un argentinian, intr-un T-shirt cu Che Guevara, pe care, de altfel, il si invoca. Denunta capitalismul, care pretinde a respecta drepturile omului, pe care le incalca. Se intelege ca drepturile omului sunt respectate doar in socialism. Om politicos, se refera si la Cuba, tara care-l gazduieste, despre care spune ca e in lupta, printre altele, si cu Mafia de la Miami, pe care el - simt eu - e tare suparat. Primul secretar al UJC pe Havana e categoric: Capitalismul confunda democratia cu multipartidismul si fericirea cu satisfactiile materiale. Nu poate sa incheie decat strigand: Patria o muerte! Asistenta striga Traiasca Raul! Traiasca Fidel! Ar fi putut striga la fel de bine: Traiasca Fratii Castro!  Discurs  In tot acest timp, Fidel Castro a stat in primele randuri, cu un stegulet in mana, cantand impreuna cu poporul. O pioniera urca pe scena si anunta: Comandante Fidel Castro! El Comandante urca la tribuna in strigatele asistentei: Fidel! Fidel! E ca si cum la noi s-ar fi strigat pe vremuri: Nea Nicu! Nea Nicu! Se adreseaza cu Compatriotas, dar si cu Tovarasi, cuvantul care ma emotioneaza, ca pe orice om napadit de amintirile tineretii. Vorbeste rar, cu un aer de patriarh al Poporului, referindu-se la uriasa demonstratie de la 5 decembrie 1999, pentru Elian Gonzales, ca la inceputul unei lupte "care s-a transformat azi intr-o colosala batalie de idei, care nu va inceta decat cu sfarsitul sistemului imperialist". Ma rog!  Judecand dupa ce se intampla azi, in 2007, batalia asta va mai continua. Oricum, au trecut sase ani, si sistemul imperialist nici macar nu horcaie. Contrar asteptarilor, momentele de aplauze nu sunt prea dese. Am urmarit doar trei momente, dintre care doar unul dublat de lozinca: - Fidel, Fidel, Fidel! Finalul trimite la batalia de la Playa Gyron: "Cu doar nouasprezece zile inainte de cea de a patruzecea aniversare a acestei batalii de neuitat, in care noi am stiut sa aparam independenta patriei noastre si dreptul de a avea o adevarata revolutie, riscam sa pronosticam ca imperialistii vor avea aceeasi soarta ca si la Playá Giron in aceasta batalie de idei. Gloria poporului eroic care este si va fi capabil sa realizeze aceasta!" (Strigate de Glorie)  Patria sau moartea! Vom invinge! (Ovatii) Lucru curios! Spectacolul continua cu cantece interpretate de copii, muzica populara, porumbei si se incheie cu spectacolul de televiziune: Seguimos en combate! (Continuam in lupta!) In carne si oase l-am vazut la ceremonia de deschidere a celei de-a 105-a Conferinte Interparlamentare. Locul: Sala Mare a Palatului Congreselor. Data: 1 aprilie 2001, ora 19:00. Palacio de las Convenciones e o constructie moderna, ridicata in 1979, cand a avut loc la Havana Conferinta tarilor nealiniate. E compus din patru sali, care comunica intre ele cu o sala principala, de 2.101 locuri, si alte 15 sali mai mici.  La Tribuna de la Revolucion, liderul cubanez a venit in vestita sa uniforma. La sedinta de deschidere s-a prezentat la costum. M-a surprins, ca si in transmisia directa de la televizor, uriasul sau talent de Orator. Venisem inarmat de la Bucuresti cu o adresa data de ziarul Azi, prin care autoritatile cubaneze erau rugate sa-mi inlesneasca un interviu cu Fidel Castro.  Desi Adresa jura ca interviul ar da cititorilor romani "prilejul de a beneficia de opiniile si comentariile dr. Fidel Castro Ruz, presedinte al Cubei, despre diferite aspecte ale vietii cubaneze si internationale", n-am reusit nici macar s-o arat cuiva. M-am multumit pana la urma sa-l vad pe Fidel Castro dezvaluindu-se ca Orator la Tribuna Conferintei.   Scena porumbitei Discursurile lui Fidel Castro dureaza ore intregi. Primul sau discurs televizat, cel din seara lui 8 ianuarie 1959, in fortul militar Columbia, dupa intrarea Armatei Revolutionare in Havana, a durat sapte ore. Pe parcursul sau, porumbite albe i s-au asezat pe umeri. Cubanezii cred ca acestia sunt mesagerii zeului Obatala, divinitate a cultului afro-cubanez Santeria, a doua ca importanta dupa Dumnezeu. In seara televizata, ei au vazut in Castro un El Elegido (Cel Ales). Scena e controversata si azi. Unii vorbesc despre o simpla coincidenta. Altii, despre o manipulare grosolana. Cele doua porumbite ar fi fost folosite drept curieri in Sierra Maestra. In spatele lui Castro ar fi fost un columbofil care a atras pasarile cu un instrument specific.