Hermetism

Exista un temen pe care-l expediem prin explicatii superficiale. Care este acesta? Hermetism. De multe ori il confundam cu ermetic, ceea ce aduce zambetul pe buze. A inchide ermetic o usa nu are nici o legatura cu o gandire de tip hermetic. Spus foarte simplu, hermetismul reprezinta corporificarea cerului si spiritualizarea pamantului. O cercetatoare britanica de factura lui Frances Yates a explicat lucrurile acestea foarte clar. Ca sa nu mai vorbim de Evola si de cartea sa Traditia hermetica. Din aceasta cauza, hermetismul nu a fost deloc bine privit de biserica oficiala deoarece prin unirea contrariilor, prin miza transmutarilor putea sa faciiteze crearea unor confuzii.
Suntem in continuare victime ale unei prejudecati potrivit careia Isus a venit sa-l salveze doar pe om, nu si natura. Potrivit unei gandiri hermetice insa, adevarul acesta este incomplet. Hristos a venit sa salveze si natura. Sau a venit sa-l salveze pe om impreuna cu natura. Nimic de aceea mai strain hermeticilor decat de-a trai intr-un univers uscat si abstractizat. Chiar Maica Domnului e un personaj hermetic purtand in pantecele ei giuvaerul celest. si poate asa ar trebui sa se simta orice femeie gravida. si chiar simbolul euharistic de-a-l avea pe Hristos in impartasanie si in acelasi timp atentia noastra de-a nu fetisiza actul sacramental este iarasi o buna exemplificare a hermetismului. Hermeticii corporifica si transparentizeaza. Ei sunt vrajitori in sensul bun al cuvantului, ei vor sa gaseasca zeii "topiti" in natura iar operatia de decantare presupune o infinita delicatete.
In desacralizarea generalizata hermetismul a apus la randul lui. Altfel spus, nu mai avem alchimisti, ci doar chimisti. Aurul spiritual a fost inlocuit de aurul brut si de valuta forte. Biserica la randul ei e foarte prudenta fata de asemenea vrajitori care nu se pot ascunde in casa conceptului si in acelasi timp nu se scufunda in lutul panteist. Hermeticii salveaza transcendenta urcand spre ea printr-o uriasa cultura simbolica. Altfel spus, pentru ei natura e vie si vorbeste exact cum vorbeste o carte. A citi natura nu e o metafora, ci dimpotriva presupune o stiinta severa a simbolurilor. Aceasta fac hermeticii. Ei sunt adversarii peisagistilor fiindca stiu ca fiecare peisaj are un sens pe care il pot talmaci. De aceea ii iubesc foarte mult pe scriitorii hermetici. Ei nu bat campii, nu fac literatura intr-un mod gratuit si aleatoriu, ci stiu sa dozeze fiecare imagine tocmai pentru a ajunge la geometria esentiala a cosmosului. Pe cine l-as putea inscrie intr-o asemenea categorie? Pe Shakespeare? Pe Dante? Dar sa fugim de numele mari. Sa privim mai bine in jurul nostru si sa-i descoperim pe acei autori anonimi si foarte talentati care, fara sa stie, fac hermetism in cartea lor pe care nu o cumpara nimeni.

---

Despre autor: