Din ce sunt facuti oamenii (I)

Generalul Ion Eremia, despre care scriam mai deunazi, s-a nascut la 5 august 1913 si a murit la 23 februarie 2004, a absolvit Liceul Militar din Chisinau, a absolvit scoala Militara de Ofiteri de Geniu din Bucuresti, a urmat, trei ani, cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti, a urmat studiile tehnice ale scolii de Aplicatii Geniu din Bucuresti, a inventat "torpila terestra dirijata" in 1940, luptandu-se apoi patru decenii pentru a-si revendica paternitatea inventiei, a intrat in 1943 in PCdR, a facut razboiul, in ambele sensuri, si-n rasarit si-n apus, a ocupat
functii importante in statul comunist, a fost exclus din partid, arestat, condamnat si intemnitat sase ani, a publicat la Editura Militara, in 1971, nuvela Popa Stoica, in 1986 si 1987, romanul in doua volume, Neinfrantii din Tara Zimbrilor, in 1989, romanul In triumf prin Tarigrad; a publicat de asemenea in 1992, la Editura Fundatiei Culturale Romane, prima editie a romanului Gulliver in Tara Minciunilor, cu o prefata de Petre Raileanu, si in 2003, la Fundatia Academia Civica, Insula Robinson (memorial de inchisoare)... Cand parcurgi o asemenea biografie, nu poti sa nu te intrebi din ce o fi fost facut acest barbat, generalul Ion Eremia, care a trait peste nouazeci de ani, a trecut printr-un razboi mondial, a indurat sase ani teroarea temnitelor comuniste, a fost casatorit de doua ori si, mai ales, a avut forta sa se ridice impotriva unui sistem criminal, din interiorul sistemului si dintr-o pozitie, ierarhic, privilegiata... Sigur, se poate raspunde simplu, fiecare cu ADN-ul lui (sau, in registru popular, "fiecare cu aia a masii": intrand pe poarta unui lagar german, un soldat roman, prizonier, a rostit formula fatalista, "ei, de-acu, fiecare cu aia a masii!"... ofiterul german care-i supraveghea pe prizonieri s-a interesat de traducerea expresiei in limba lui Kant, a aflat si din ce natiune e prizonierul si a rostit in final: "Romanii sunt un popor de filosofi!" - cred si eu), ca sa nu mai vorbim de rasa si sa devenim rasisti, doar e stiut, de rase putem vorbi numai la animale, fiecare cu ADN-ul lui deci si tinand cont ca stefan Eremia, tatal generalului, a fost un erou, lucrurile se explica... Prozatorul Ion Marin Iovescu (nascut in zona Campulung-Muscel, zona cea mai pur romaneasca, antropologic, conform anchetelor sociologice facute de Dimitrie Gusti), trecut ca si Ion Eremia prin temnitele comuniste, un barbat masiv, inalt si frumos, imi relata, cu ani in urma, un fapt: mancarea pe care-o primeau ei in inchisoare era calculata in asa fel incat mai ales ei, insii ca el, ca Petre Tutea, ca Marcel Petrisor sau Teohar Mihadas sa moara de foame... Rezultatul... paradoxal... au murit de inanitie mai ales piticaniile, iar ei au supravietuit..., ajungand la patruzeci sau treizeci de kilograme ca damicelele care se dezbraca zi si noapte prin reviste, pe la televizor, peste tot, in ziua de azi... Slabiciunea fizica era insotita de transparenta si adesea de clarviziune... Ion Marin Iovescu imi spunea ca intr-o zi si-a vazut mama mergand pe carare, in satul lor... maicuta batrana cu braul de lana...

---

Despre autor: