Legea Apiculturii, adica Legea nr. 89/1998, incepe astfel: "In Romania, cresterea albinelor este o indeletnicire traditionala a populatiei si constituie, prin rolul sau economic, ecologic si social, o parte a avutiei nationale". Intr-un zacamant de chihlimbar, din Muntii Carpati, geologii au descoperit doua gaze incremenite, stramoase ale albinelor, tocmai din era tertiara. Intr-o straveche asezare din judetul Hunedoara s-au descoperit doi faguri de miere pietrificati, alaturi de oase de mamut, ceea ce demonstreaza ca oamenii de atunci se hraneau si cu miere. O proba a domesticirii albinei carpatine de catre om, inca din negura vremurilor, o constituie spusele lui Herodot, in "Istorii": "Dincolo de Istru (Dunare - n.n.), nu se stie ce fel de oameni traiesc, deoarece locurile acestea sunt ocupate de albine, si oamenii nu pot merge mai departe". Despre amploarea albinaritului in Moldova marturiseste Pravila Tarii din veacul al XVIII-lea: "locuitorii sa nu tina mai multi stupi decat ingaduie locul lor, pentru ca nu cumva multimea albinelor sa supere pe vecini".
Toata lumea a vazut albine, insecte zburatoare din superfamilia Apoidea, din cadrul subordinului Apocrita, care mai contine viespile si furnicile, cu care albi-nele sunt foarte inrudite. Pot fi intalnite pe toate continentele, in afara de Antarctica. Numarul speciilor cunoscute de specialisti este de aproximativ 20.000, dar probabil multe asteapta inca sa fie descoperite. Unele sunt sociale, altele foarte primejdioase, cum sunt cele africane si sud-americane. Albinele romanesti s-au adaptat atat de mult la climatul tarii noastre incat rezista la intemperii si la molime mai bine decat toate celelalte din Europa. Sunt foarte harnice si productive. Specialistii sustin ca si veninul lor, ca si laptisorul de matca, intrebuintate la obtinerea unor medicamente, preparate in Romania, sunt mai performante decat cele ale albinelor din alte tari europene. Calitatile mierii romanesti au fost foarte apreciate de-a lungul vremii, si de autohtoni si de straini. Albinele sunt foarte adaptate la hranirea cu nectar si polen, primul ca sursa de energie, al doilea ca sursa de proteine. Dintre toate gazele, albinele sunt singurele despre care s-ar putea spune ca au fost domesticite si de pe urma carora omul trage foloase insemnate.

O societate foarte riguroasa
Albinele sunt sociabile si traiesc in comunitati mari, numite roiuri, numarand cateva zeci de mii de vietati, alcatuite din trei caste: regina, zisa si matca, albinele lucratoare, cele mai multe, si trantorii. Matca este mama tuturor albinelor, traind si cel mai mult, aproximativ patru ani. Cand devine adulta si iese din fagurele in care a crescut, regina le omoara pe celelalte posibile rivale, dintre care cele mai multe nu au iesit inca din celulele de ceara in care s-au dezvoltat. Pe masura ce ies, ele se lupta cu matca, iar la sfarsit ramane una singura, care este cea mai puternica. Primavara, regina face intre 1.500 si 3.000 de oua zilnic! In acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana si se ocupa si de ouale depuse in faguri. Matca este mai mare si mai zvelta decat celelalte albine, fiind astfel usor de recunoscut. Trantorii sunt masculi si traiesc vreo trei saptamani. Dupa ce si-au indeplinit rostul in perpetuarea speciei, ei sunt ucisi de albinele lucratoare. Nu se pot apara de ele, fiindca nu pot intepa. Albinele lucratoare sunt cele mai active din stup. Vara traiesc doar o luna si jumatate, dar iarna, cand nu lucreaza, traiesc pana la sase luni. Ele sunt si strajerii stupului, impotriva oricarui dusman: viespi, furnici, albine straine sau salbatice, soareci sau reptile mici, ba chiar si Mos Martin. Lucratoarele au grija si de larvele din stup, pana ce devin adulte, transformandu-se in albine. Dar functia principala a albinelor este aceea de a aduce nectarul si polenul florilor, precum si propolisul. Cele "domestice", din genul Apis, sunt crescute de om in stupi, fiind singurele care fauresc faguri hexagonali din ceara, intrebuintati ulterior, repetat, pentru cresterea larvelor si pentru depozitarea mierii. Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, inlesnind polenizarea florilor. O albina lucratoare alerteaza, printr-un dans specific, intregul stup, atunci cand descopera o sursa de polen. Miscarile ei si frecventa acestora arata directia si distanta la care se afla florile.

Nascute din lacrimile Maicii Domnului
Insasi bautura preferata a zeilor antici, hyperboreeni si mediteraneni, miedul, era obtinuta din miere. Despre albine, apreciindu-li-se neprihanirea, in popor se spune ca s-au nascut din lacrimile Maicii Domnului si sunt ocrotite de Sanziene si de alte fapturi fermecate. Tot in popor se spune ca "Albina face miere, / Mierea se face ceara, / Ceara se face fadie, / Fadia se aprinde, / Raiul se deschide, / Maica Domnului in brate pe toti ne cuprinde". Unele legende romanesti plaseaza albina la inceputul lumii, participand, cu propriile ei sfaturi sau cu idei furate de la arici, la crearea Pamantului, alaturi de Dumnezeu. Pe ea insasi Tatal Ceresc a creat-o aruncand niste grauncioare peste flori. In popor se mai spune ca "albinele sunt tare iubite de Dumnezeu. Cate gujulii sunt, nici una nu este asa curata. De la albina au avut oamenii miere, de s-au indulcit, iar noaptea nu le mai era intuneric, caci faceau din ceara lumini". Dupa credintele romanilor, "albina calca intr-o zi sapte hotare, de aceea mierea ei e asa de dulce si de buna pentru toate leacurile, fiindca e facuta de pe multe flori si de prin multe parti adunata". Albina e sfanta, pentru ca "din ceara pe care o produce se fac lumanarile" si, fara ea, "omul nu poate nici la moarte, nici la nastere si cununie".

Prisaca sacra
In regnul animal, albina lucratoare este ca o calugarita: "Ca albina curata nu mai este. Cate vietati sunt, toate se calca, dar albina nu! Ele de pe parau isi strang samanta, mana lor, si o pun in chiliute, unde cresc albine pana pot zbura". In acest sens, nici alegerea locurilor de prisaci nu se lasa la voia intamplarii, ci se face dupa obiceiuri stravechi. Astfel, prin unele zone, locul se alege prin aruncarea cu toporul, cu piatra, cu maciuca, iar altadata se alegea si cu sageata, precum a ales stefan cel Mare locul de zidire a Manastirii Putna! Pe vremuri, pentru oprirea roiurilor se pregatea o cosnita, curatata cu o matura si dezinfectata cu o flacara. Daca aceasta era din lemn sau nuiele, se freca bine inauntru cu iarba stupilor, zisa si roinita sau matacina, iar in lipsa ei, cu busuiocul stupilor. La prinderea roiului se spunea: "Puisorii mei, / Bagati-va in stiubei, / Intrati in a voastra casa, / Ca-i grijita si frumoasa!" In vechime, se considera ca prisacarul trebuie sa fie el insusi curat, ca sa poata umbla cu albinele: "Albina nu poate oricine s-o tie: trebuie sa fie cineva foarte curat, ca altfel nu-i merge; Ca albina nu-i mai gingasa! Prisacarul trebuie sa fie curat. Cei mai multi nici n-au femeie; cum nu-i curat cel ce intra, indata fug roii, pier".

Datini albinaresti
Ritualuri stravechi pastreaza, an de an, harnicia albinelor. Astfel, in Bucovina, cand se scot, primavara, stupii de la iernat, se stropesc cu aghiazma de la Boboteaza si cu o crenguta de susai, si se descanta: "Harnici sa fiti, / Dimineata sa va treziti, / Sa va duceti si sa va hraniti, / Campii sa-i alergati, / Averea sa v-o castigati / Din mana cerului / si din grasimea pamantului / S-aduceti folos stapanului!" Cand toti stupii au fost asezati la locul lor, se pun noua ace, neintrebuintate, in urdinisul primului stup, descantandu-se: "Va dau armele turcului / si-ale neamtului / si-ale muscalului, / Sa nu va poata strica / Alte albine / Straine. / Da nici voi sa nu catati / Pe altele sa stricati! / De pamant sa va prindeti, / Gramagioara sa sedeti, / Cum sta poporul / In ziua de Boboteaza / Pe langa preotul / Care sta si ceteste / si apa o sfinteste!" Spiritul razboinic al albinelor poate fi sustinut astfel: primavara, cand se scot stupii, prisacarul da drumul albinelor printr-o piele sau printr-un gatlan de lup, zicand: "Cum sfarteca lupul oile / Asa sa catati / Sa sfartecati / Pre toate celelalte / Albine / Straine!" Am vazut ca nu numai in basme ci si in realitate albinele sunt conduse de o regina sau matca. Legendele romanesti mai spun ca peste toate aceste gaze minunate stapaneste Zana Albinelor, care are trup de albina, cap de femeie, si vorbeste omeneste.
Leacuri din prisaca
Polenul previne accidentele vasculare ale creierului. Pentru functionarea normala a sistemului nervos un rol important il are o alta substanta continuta in polen - anevrina. Polenul este si stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul si hraneste radacinile parului. La randul sau, propolisul e bun ca biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand oboseala. In plus, este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi, arsuri si degeraturi, si ajuta la vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca sangerarile gingiilor si mucoasa bucala. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura. Laptisorul de matca are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru un somn bun, si combate anemia pernicioasa etc. Veninul de albine este bun indeosebi impotriva reumatismului. Ceara de albine se intrebuinteaza la prepararea unor unguente si balsamuri, fiind folosita si in cosmetica.

Mierea de Romania
Toti apicultorii cu care am stat de vorba afirma ca mierea romaneasca este cea mai buna din Europa, daca nu din intreaga lume, si ca aceasta intaietate este recunoscuta si de straini. Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, e un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite. In miere se afla aproximativ 50 de substante hranitoare. In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, C, E, K, provitamina A - dupa tipul de mie-re. Este un aliment cu proprietati specifice, foarte cunoscuta si foarte des intrebuintata, avand importante efecte terapeutice. De pilda, mierea de salcam, indata dupa recoltare este transparenta, iar culoarea ei va depinde de fagurii in care a fost facuta, putand avea nuante de la incolor la galben pai sau galben deschis. Mierea de salcam are un gust placut, dulce, e vascoasca si fluida si nu prezinta semne de cristalizare cand e proas-pata. Mierea de salcam nu cristalizeaza decat dupa 1,5 - 2 ani, dar nici atunci in totalitate. Mirosul mierii de salcam e specific. Trebuie totusi retinut ca un miros pronuntat de salcam e semnul ca mierea a fost falsificata prin introducerea unei infuzii de salcam. Mierea de salcam are efect de calmare a tusei, antiseptic, in tratamentul asteniei si in tratamenul nevrozelor. Mierea de tei este o miere cu puternica aroma de tei, cu reflexe luminoase galbene-portocalii. Este fluida, iar la gust are un parfum proaspat. Mierea de tei e calmanta si sedativa. Mierea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sangelui. Mierea de mar e tonica si antidiareica. Mierea de papadie e depurativa si usor laxativa. Mierea de mure e tonica si antidiareica, iar cea de cimbrisor e antiseptica si afrodisiaca. Mierea de rapita e indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase. Mierea poliflora este o miere limpede, cu nuante de chihlimbar. Mirosul foarte expresiv denota un buchet nuantat de arome, echilibrat, care scoate in evidenta multimea de flori care il compun.

Zumzaind in Uniunea Europeana
Deunazi, am fost la doua case de apicultori din judetul Teleorman. La prima, din comuna Segarcea-Vale, am fost musafirii fratilor Ana si Simion Ghevrec, care dusesera cei mai multi stupi la padure. La a doua, in comuna Lunca, am fost primiti, intre stupi, de Vasile Georgescu, primul din judet care a scos miere anul acesta. Toti si-au lasat vechile pro--fesii, de inginer si respectiv de economist, si cresc albine, mostenind traditiile familiilor lor. De la ei am notat cele mai multe informatii de mai sus si inca altele. Apicultorii romani sunt in primii cinci furnizori de miere ai Uniunii Europene. Se pare ca 75%-85% din mierea romaneasca ajunge in strainatate, principalii beneficiari fiind tarile din U.E., Germania, Marea Britanie, precum si tari extraeuropene, ca S.U.A., Japonia si Canada.
Apicultorii nostri se plang ca subventiile acordate de stat sunt prea mici. Autoritatile spun ca, prin Programul SAPARD, cei care vor sa investeasca in apicultura pot obtine fonduri nerambursabile pentru infiintarea sau modernizarea fermelor apicole, dar si pentru unitatile de procesare si depozitare. Oricum, apicultorii afirma ca meseria lor este cea mai curata, mai sanatoasa si mai frumoasa din lume.