Saptamana trecuta va povesteam despre scandalurile cu tenta sexuala din istoria de 60 de ani a Festivalului de film de la Cannes. In ultimele zile s-au mai intamplat lucruri scandaloase la Cannes, cu sau fara voia protagonistilor. Cel mai rau a iesit sotia lui Roberto Cavalli, Eva, care si-a calcat pe fusta si a ramas in chilotei albi si transparenti in vazul tuturor fotografilor. La polul opus e Bai Ling, o chinezoaica frumoasa cu cateva aparitii in Lost, care si-a dezgolit un san si se pare ca nu a fost un accident, ci un gest premeditat pentru publicitate.


Dar scandalurile au avut si motivatii mai serioase de-a lungul anilor. S-a intamplat ca publicului francez sa nu-i placa filmul castigator si sa protesteze la anuntarea marelui premiu. A fost asa in 1960 cand, un oarecare pe atunci, domn Felini si-a ridicat Palme Da€™Or-ul pentru filmul sau, "La Vita e bella", in huiduielile publicului. In acelasi an, la proiectia filmului "La€™Aventura" al lui Michelangelo Antonioni, regizorul si Monica Vitti au fost evacuati cu greu din sala in insultele spectatorilor. A doua zi, unii dintre cei mai mari cineasti ai lumii au semnat un protest fata de public, mentionand "contributia remarcabila a lui Antonioni in cercetarea unui nou limbaj cinematografic."
Dar disputele grave sunt cele care s-au lovit de cenzura comunista. Pana in 1990, relatiile dintre organizatorii Festivalului de la Cannes si producatorii sovietici de film n-au fost dintre cele mai calduroase. In 1980, Tarkovski a mers la Cannes fara viza cenzurii sovietice si teama era foarte mare pentru ca, exista posibilitatea, ca odata descoperite lucruri interzise in film, cenzura sovietica sa vrea sa opreasca totul chiar in timpul proiectiei oficiale. Pentru rezolvarea conflictului, proiectionistul s-a baricadat in cabina sa, iar directorul festivalului a pus mult whisky si caviar pe masa biroului lui, unde au fost invitati la o conversatie prieteneasca reprezentatii cenzurii sovietice.

Dincolo de toate acestea, duminica se anunta castigatorii. Ar fi frumos ca numele rostit in dreptul Palme Da€™Or-ului sa fie cel al lui Cristi Mungiu, mai ales ca in ultimele zile el trece din soc in soc, care mai de care mai placut. Filmul sau s-a vandut chiar si in Antarctica, iar oamenii care manageriaza aceste lucruri (compania Wild Bunch, una dintre cele mai importante in domeniu) sunt mai mult decat incantati de interesul pe care l-a starnit filmul lui Cristi. Pana la gala, care va fi transmisa de TVR, va invit sa aruncati o privire pe blogul lui Cristi Mungiu. Cum e scris cu umor si sinceritate si sunt intamplari de culise de la fata locului, veti avea o imagine frumoasa si reala despre tensiunea si emotiile lui Cristi din zilele astea, pe care nici o alta cronica nu vi-o poate descrie. Blogul lui Cristi Mungiu il gasiti la http://www.4months3weeksand2days.com/blog/.