Poeta Ioana Nicolaie ii dedica aproape intreaga zi lui Gabriel, fiul ei si al lui Mircea Cartarescu: „O data cu maturitatea - greu cuvintul, grea asumarea! -, zilele mele incep sa semene cu mecanismul complicat in care intra Charlot in «Modern Times». Am ordine in ele, liste cu treburi, alerg dintr-un loc in altul, ma ocup de baietelul meu de patru ani, gatesc, raspund la telefon, spal si calc, ma trezesc noaptea, daca micutul are cosmaruri, merg dupa-amiezele in locuri de joaca, facem cozonaci din nisip si baloane din sapun. Serile spun fel de fel de povesti, desi Gabriel mi-o cere cel mai des pe cea cu Arik - in care e vorba si despre Nasuri Cirne, Marele Maestru al Ciocolatei, Printesa Florii de Cires sau bondarul Zum, si care va aparea in citeva luni la Editura Corint. Romanul la care lucrez e scris la Stuttgart, in diminetile in care baietelul era la Kindergarten. In Bucuresti - unde ne-am intors de curind - sintem inca in visul confuz, nelimpezit dimineata. Desi am baut impreuna cu sotul meu o cafea si-am uns deja rotile zimtate ale zilei care sta sa inceapa. Ca sa devina functionala (aseara baietelul a zis ca apa lui din cada e «functionala»...). Nu ne uitam la televizor, desi micul nostru apartament e deseori pe un fond de desene animate." (C.P.-B.)