Exista oare o gena responsabila de credinta religioasa? Iata intrebarea pusa de revista "La Vie" intr-un dosar consacrat in aceasta saptamana ‘’secretelor credintei’’, informeaza Associated Press receptionata de Rompres. Expertul in biologie moleculara Dean Hamer compara patrimoniul genetic a 1.000 de voluntari dupa ce i-a supus unui chestionar menit sa le evalueze credinta religioasa. La capatul acestui experiment, el a izolat o gena, VMAT2, pe care a botezat-o ‘’gena lui Dumnezeu’’. Totusi, pana in prezent, nicio publicatie stiintifica nu a prezentat serios concluziile acestui studiu, pe care la un moment dat insusi autorul le-a infirmat, sustinand ca trairile religioase sunt probabil rezultatul actiunii si interactiunii a mai multor mii de gene, si nu a uneia singure. Cel de-al doilea studiu prezentat de revista ‘’La Vie’’ a fost realizat de psihologul american Laura Koening pe un esantion de 546 de voluntari, dintre care 100 de gemeni monozigoti (gemeni perfect identici, cu acelasi patrimoniu genetic). Si Laura Koening le-a oferit subiectilor sai un chestionar pentru a le sonda importanta pe care o dau religiei. Concluziile au fost ca abia la varsta adulta, gemenii monozigoti ajung sa manifeste conceptii despre religie similare, fenomen care nu s-a regasit si la ceilalti subiecti implicati in studiu. Astfel psihologul Laura Koening a dedus ca exista o anumita baza genetica pentru religiozitate, care se afirma de-a lungul vietii indivizilor, indiferent de influentele educationale. Revista ‘’La Vie’’ publica si un interviu cu Mario Beauregard, specialist in neurostiinta cognitiva al Universitatii din Montreal care sustine ca dupa ce a scanat creierul unor calugarite carmelite a obtinut dovada ca materia cenusie a acestora are capacitatea de a se pune in legatura cu o ‘’realitate exterioara’’ si a lansat astfel teza existentei unui ‘’creier spiritual’’.