Decenta demisiei

Cand va conchide, oare, primul ministru ca persistenta sa in vederea mentinerii actualei functii nu foloseste, de fapt, nimanui - nici domniei sale, nici partidului al carui lider este, nici chiar afacerilor sale curente? In recentele lor rapoarte, diplomatii straini se vor fi aratat neindoielnic surprinsi de faptul ca, odata respinsa cauza promovata de premier in fata electoratului, Tariceanu nu s-a grabit defel a-si anunta plecarea. Lipsa gestului absolut firesc circumstantelor denota, din nou, intelegerea profund deficitara a responsabililor romani fata de regulile jocului democratic - pana si un plebiscit se dovedeste insuficient pentru a-i dumiri pe oficiali ca intr-o democratie poporul este unicul suveran, a carui vointa trebuie respectata ca atare. Deocamdata, electoratul este iarasi declasat in postura spectatorului indezirabil, chemat la urne periodic doar pentru a stabili componenta unei noi invazii parlamentare, nu insa pentru a fi ascultat cu adevarat.
Din cauza luptei crancene duse impotriva lui Basescu, cetatenii au fost poftiti sa-si exprime optiunea mai devreme decat in clasicul desfasurator electoral. Ca atare, prevederile legale referitoare la plebiscit au fost supuse unor schimbari rapide chiar pe parcursul jocului, manipularea urmarind avantajarea neta a taberei fortelor parlamentare. In final, eforturile conjugate nu au folosit la nimic, dat fiind ca o mare parte a electoratului prezent la urne nu s-a lasat defel inselat, conchizand ca actiunile lui Tariceanu si ale aliatilor acestuia erau, de fapt, dedicate strict perpetuarii unui set de interese meschine.
Batalia s-a dat nu atat pentru persoana lui Basescu cat pentru soarta si modul de functionare a sistemului de justitie si a altor institutii importante ale statului. S-ar fi putut, eventual, dovedi benefica tolerarea transformarii tribunalelor in simple mingi de joc incapute pe mainile unei elite ajunse deseori in varful piramidei economice ca urmare a unor incalcari ale legii? In pofida dubiilor ce planeaza asupra ratiunii si viziunii sale, Basescu a decis ferm ca raspunsul este NU! S-a aratat chiar dispus a parasi definitiv scena politica daca verdictul plebiscitului i-ar fi fost nefavorabil - sacrificiu necontestabil pentru un zoon politicon precum Basescu.
Spre deosebire, Tariceanu - personaj cu o multitudine de afaceri care sa-i ocupe timpul -, tine cu dintii de putere. Destule voci sustin ca domnia sa ar fi trebuit sa demisioneze inca din clipa in care s-a aflat de interventiile sale facute in vederea asigurarii unui climat cat mai tolerant, din partea Monicai Macovei si a lui Traian Basescu, fata de problemele juridice ale lui Dinu Patriciu. Dar, cum fostul ministru al Justitiei si seful statului s-au dovedit implacabili in aceasta chestiune, au urmat demersurile indepartarii lor din functie cu ajutorul fortelor parlamentare fitecum determinate a impiedica schimbari neavenite.
Au existat vremuri in care PNL ar fi considerat reforma Macovei ca esentiala in vederea normalizarii relatiilor tulburi dintre stat si societate. O justitie independenta ar fi impiedicat, de altfel, si continua invazie a spatiului politic de catre oameni de afaceri preocupati de profituri exorbitante obtinute pe spinarea publica. PNL de odinioara s-ar fi grabit sa sustina public asemenea demersuri si programe, perfect constient de beneficiile electorale inerente gestului. Dar Tariceanu a ales sa recurga la acrobatii demne de Nadia Comaneci pentru a se incredinta ca reforma judiciara are zero sanse de supravietuire, Bruxelles-ului fiindu-i servite palavre pentru a preveni aplicarea clauzei de salvgardare.
Prin frontul comun facut cu Hrebenciuc si Voiculescu, Tariceanu si-a distrus, chiar din interior, partidul. A preferat sa mentina meteahna apelurilor telefonice manipulatoare - caracteristice acelor state central-asiatice pe care le-a recomandat drept destinatii potrivite pentru Basescu. Se prea poate ca presedintele sa dezamageasca la randul sau electoratul - daca va rata momentul istoric ce-i permite repunerea sistemului politic pe baze mai trainice si mai juste. Pana in prezent, Basescu nu a dovedit ca ar poseda, pe langa talentul de jucator, si calitatea de fauritor. Evidenta este, deocamdata, exclusiv insusirea distructiva a domnului Tariceanu: PNL zace facut praf la picioarele sale. Lunile cruciale care au urmat aderarii Romaniei la UE vor intra in manualele de istorie ca unele irosite - definite prin cabale, dar nicidecum prin preparative constructive. Ma-ntreb cand va veni, oare, apelul telefonic din partea unicei voci de care asculta premierul spre a-i sugera ca a sosit vremea retragerii?!

Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie

---

Despre autor: