Clejani. Un sat din judetul Giurgiu, situat pe malul Neajlovului, la 36 de kilometri de Bucuresti. Un loc devenit faimos prin lautarii lui care i-au pastrat si cantat muzica nealterata de trecerea vremii.


De 500 de ani, cat au Clejanii, a existat aici mereu lautarie. Un colt de sat este locuit numai de muzicanti. La fiecare casa exista cel putin unul care stie sa cante la un instrument. La un moment dat, un glumet a furat din Bucuresti o placuta cu "Strada compozitorilor" si a batut-o in cuie pe gardul unei case din Clejani. A fost insa o gluma buna si care atesta un adevar. In anii a€™50 aici exista cel mai mare si mai bun taraf de lautari din toata Campia Dunarii. Fermecati de sunetul muzicii lor, cercetatorii de la Institutul de Etnografie din Bucuresti au pornit spre Clejani sa le studieze si sa inregistreze cantarile.


GHEORGHE MOTOI. Cel mai bun cantaret vocal era pe atunci Gheorghe Motoi. Nascut in 1915, Gheorghe al Fitii, cum mai era el numit, a fost un baladist fara pereche, care cunostea pe de rost toate baladele zonei. La inceput canta la cobza, apoi la tambal, iar spre batranete se acompania de chitara. Vocea lui era cu totul aparte, mai "spartigoasa", cum spune Marin Parvan, un clejanean care l-a ascultat pe viu si care a fost pe vremuri director al caminului cultural al comunei.

Artistul Tudor Gheorghe si-l aminteste ca pe cel mai mare cantaret din Clejani: "L-am cunoscut si pe cel mai mare, din punctul meu de vedere, pe Gheorghe Motoi, din Clejani. Eu am preluat de la el, ascultand si fermecandu-ma frumusetea glasului lui, cateva cantece esentiale ale Teleormanului. Unul dintre cele mai frumoase cantece se cheama «Voinicul strain» si este la limita dintre epic si liric. El canta acest cantec cu un ton mai sus fata de mine. «Doina din Teleorman» si inca alte cantece pe care eu le-am introdus in repertoriul meu, el le canta cu un ton-doua desupra celui in care le cant eu, si eu cant totusi pe niste tonalitati foarte inalte, greu de accesat ca sa zic asa, de cantaretii din ziua de azi, de muzica populara".

La nuntile la care era chemat, Motoi putea sa cante cele mai frumoase cantece de dragoste si balade. "Daca le canti numai de dragoste, nu se supara nici unua€™", ii spunea Motoi lui Ciobanu in 1949. Gheorghe Motoi stia 30 de balade, unele extrem de lungi, si alte zeci si zeci de doine, cantece de petrecere si de dragoste. Baladistul Neajlovului a murit in 1991. A avut o fata si doi baieti, nici unul nu i-a dus insa cantecul mai departe.


FLOREA BASARU. Poreclit si Nebunua€™ al Stanii sau Florea Cioaca pentru talentul lui exceptional, Basaru a fost cel mai bun violonist al Clejanilor din secolul trecut. Nascut in 1923, a murit in 1980, dupa ce a fermecat cu arcusul lui nu doar Clejanii, ci toate imprejurimile, satele din judetele alaturate Giurgiului, ba chiar si Bucurestii. Iata ce marturisea intr-un interviu luat de cercetatori, etnomuzicologi: "Am cantat si la Bucuresti, prin Rahova, la Cioculet - Caraivan, ii spunea lui, daa€™ George il chema pe el - vreo doua luni de zile. Saptamana aceea m-am mutat la Virtej, la Mitrica; eram angajat cu anul acolo. Am cantat un an. Pe urma am fost la Chiriac, la Clinceni, fro zece, cinspe sarbatori. La Poieni, la Prajitua€™, fro zece-douazeci da sarbatori. Aici am cantat la Niculaie Circiumarua€™ si la Misu Stoenescu, si la Marin Dovleac. Asta e fecioru lu Naie Brutarua€™. Am cantat si la Ghita Ionescu unde, in fata sfatului. La Gastesti, la Ghimpe, cand aveam fro douazesidoi da ani, douaspatru ani. Intr-un an cantai la zece negustori, ca nu-mi da bani, si-atunci plecam sau daca imi da unu mai mult, plecam. Intr-un an cantam si la douazeci da negustori? Cei de azi si-l amintesc drept cel mai glumet dintre vechii lautari. Era sufletul nuntilor, pus mereu pe sotii. Dumitru Baicu "Cacurica", un alt mare cantaret din Clejani, spune ca atunci cand Basaru punea mana pe vioara si canta, mesenii ramaneau cu mancarea in lingura. Atat de frumos stia sa cante la vioara. A murit in 1980.


PETRE MANOLE. A cantat la tambal si contrabas. Petre Manole a trait intre 1923 si 1992. "Cred ca nu e comuna prin preajma la care sa nu fi cantat", spunea Petre intr-un interviu. Tot el povestea cum a inceput sa cante si cat castiga: "Am inceput sa cant de pe la 12 ani cu Mos Gheorghiua€™, care era viorist. Cantam pe la Cosoaca atunci, pe malai. Tatal meu a fost tamabalagiu si aveam instrument in casa. Pana in 1940 am invatat... De la 12 ani ma lua Mos Gheorghiua€™ la hora. Ma cerea la taica-meu. Aduceam si eu doua, trei ciure de malai".
Ei au fost cei mai buni lautari din Clejanii de altadata. Au pastrat si au transmis mai departe cantecul pe care l-au mostenit din batrani.


Asultati luni!In editia de colectie "Clejanii de altadata" veti afla povestile de viata ale acestor lautari, istoria muzicii lor, cantata intr-un fel astazi uitat, si veti putea sa ii si ascultati. Un CD cu muzica lor va insoti editia din 28 mai. Inregistrari-document cu lautarii vechi din Clejani. Munca muzicologilor plecati sa studieze muzica din Clejani a durat zece ani, incepand cu 1949. S-au facut atunci fise cu lautarii locului, s-a studiat pana in maduva muzica lor, iar muzicantii au fost dusi la studio si inregistrati cu fonograful. Asa s-a pastrat pana la noi felul absolut original in care cantau cei mai buni lautari din Clejani.
Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu scria in cartea sa "Lautarii din Clejani" ca la o nunta la care a asistat in 1949, unde au cantat lautarii de care vorbim, a ascultat 273 de melodii, iar la alta nunta, in 1960, tot cu aceeasi muzicanti, au fost cantate 241 de melodii la mireasa, 262 la mire, in afara de marsuri si de repetari.

Fotografii: arhiva Institutului de etnografie Si folclor "Constantin Brailoiu"