In iuresul nebun care a traversat in ultimele saptamani scena politica interna s-au consumat, aproape in surdina, cativa pasi gresiti si mai multe gafe in politica externa a Romaniei.
Suspendarea in Parlament a presedintelui Traian Basescu, pe 19 aprilie, a coincis cu declansarea unei ofensive de suspendare a liniilor consacrate de politica externa a Romaniei, asa cum au fost ele formulate sau consolidate in ultimii ani, dupa invitarea Romaniei in NATO si intrarea in UE.
Taman in ziua cand cei 322 de parlamentari votau pentru suspendarea presedintelui in exercitiu, a carui competenta constitutionala in materie de politica externa n-a fost pusa la indoiala nici macar atunci, un fapt cel putin neobisnuit era consemnat la Belgrad. Acolo avea loc reuniunea ministrilor de externe ai Organizatiei Colaborarii Economice a Marii Negre. Acest organism, creat in 1992, la initiativa Turciei si a Rusiei, cu participarea tarilor riverane, dar si cu observatori ca SUA, China, Japonia, Franta, Italia sau Germania, a construit in ultimii ani o importanta, dar inca insuficienta infrastructura de comunicare economica, politica si geopolitica. Rusii si turcii sunt de mai multi ani ingrijorati de tendintele Statelor Unite, dar si ale UE, dupa 2003, de expansiune si influenta in "coridorul strategic" al Marii Negre. Occidentalii considera insa ca regiunea "Balcanilor euroasiatici", cum numeste Zbigniew Brzezinski regiunea Marii Negre, joaca rolul unui pivot geopolitic vital pentru procesul de democratizare, securitatea economica si militara globala, in care trebuie sa fie prezenti.
Traian Basescu, in continuarea unei agende a fostei guvernari PSD, favorabila intereselor americane in zona, a transformat toposul Marii Negre, chiar cu excesele retorice cunoscute, intr-una din temele sale predilecte. La prima iesire in lume ca ministru de Externe, dl Cioroianu, dupa o intalnire cu omologul sau rus Serghei Lavrov, lansa un enunt memorabil: Romania are nevoie in relatiile cu Rusia de o politica noua, curajoasa, nu agresiva. In aceeasi viziune, trebuie facuti "primii pasi pentru a normaliza relatiile noastre" (romano-ruse). Dl Cioroianu, vorbind despre Rusia la Belgrad, credea ca descopera America! Pripit, profitand in mod cel putin nepoliticos de absenta de la carma strategiilor de politica externa a presedintelui si a aparatului sau, dl Cioroianu nu era doar autorul unei descoperiri nedatorate. Ministrul roman ignora ca apelul sau in directia Rusiei survine pe fundalul celei mai agresive campanii antioccidentale a Moscovei din ultimii ani. Dar tonul in directia "normalizarii" fusese dat de dnii Tariceanu si Melescanu, cu incercarea, din fericire respinsa de presedintele interimar, de reactualizare a retragerii militarilor romani din Irak. Doar in urma unor discutii "sincere" cu oficiali americani desantati in tromba la Bucuresti si a unui refuz ostentativ al Condoleezzei Rice de a-l intalni pe Cioroianu la reuniunea NATO de la Oslo, la cateva zile dupa Belgrad, s-a mai domolit zelul revizuirilor de politica externa, instant si la pachet.
Dl Cioroianu a incercat sa schimbe "pe repede" si pozitia fata de Republica Moldova. Prin declaratia ca se opune retragerii militarilor rusi din Transnistria, pentru ca in locul lor s-ar instala prezenta politica a Moscovei in regiune, domnia sa a intrat in coliziune cu toate strategiile in materie ale NATO, UE si OSCE, din 1999 incoace, scandalizand o buna parte a opiniei publice din Republica Moldova. In sfarsit, Adrian Cioroianu, intr-o reuniune dedicata Marii Negre de Comisia pentru afaceri europene, la Berlin, la inceputul lunii mai, a mai cerut si deblocarea impasului diplomatic romano-moldovenesc in privinta tratatului de baza si a regimului frontierelor. Ambele teme, din cauza atitudinii guvernantilor comunisti de la Chisinau si a prezentei militare ruse in Transnistria, fusesera scoase de pe agenda bilaterala inca de pe vremea guvernarii PSD. Replica cea mai adecvata la noile tentative de "normalizare" a relatiilor cu Chisinaul via Moscova a venit, in ultimele zile, tocmai din partea presedintelui Voronin. Acesta a calificat votul pro-Basescu din tara sa, la referendum, drept un act propagandistic platit de Bucuresti. Dl Voronin a inteles mesajul: nu Basescu, ci Tariceanu si Cioroianu sunt noii deschizatori de drumuri, a caror politica prorasariteana trebuie incurajata.
In doar 30 de zile, seful diplomatiei romanesti nu si-a dat doar masura lipsei de experienta, absolut scuzabila, ci si a unui periculos voluntarism. In absenta presedintelui si in atmosfera de concentrare maxima a intereselor politice si publice in vartejul conflictelor interne, tribulatiile dlui Cioroianu ne amintesc insistent de filmul (american) "Singur acasa". Aici, din pacate, domnia sa n-a jucat rolul pustiului inventiv, ci al intrusului diletant.