Mitica Popescu nu e un barbat frumos, dar nici unul urat, el este artist fermecator. Ii sta la fel de bine in frac, asa cum il vedem in unele emisiuni de varietati, sau in chip de simplu taran, cum l-am intalnit in rolul lui Cocosila din filmul "Morometii". El stie sa fie amploaiatul timid din piesa lui Camil Petrescu, transformata in musicalul de mare succes -"Mitica Popescu", si obisnuitul cetatean din "D`ale lui Mitica". El canta, danseaza si joaca, mereu cu acelasi aplomb. De o modestie rara, m-a contrazis de la prima replica:

- Eu nu sunt artist. Eu sunt actor. Acum cine apare pe micul ecran, indiferent ca interpreteaza un text propriu (nu mai sunt solicitati autorii) sau ciupit de cine stie unde, or daca il vezi cantand, nu mai e nici cantaret, nici lautar, nici comic, el e "artist". Inainte se foloseau "actori" si este pacat ca nu-i mai vezi, cum apareau macar in emisiuni ca "Televiziunea, dragostea mea". Este regretabil ca s-a renuntat la ea. Ma uitam cu drag la actorii iubiti si chiar la mine insumi.
- La ce rol ati tinut si nu se mai joaca?
- Un colaj cu replici din Tudor Musatescu, in care jucam impreuna cu Poldi Balanuta, sotia mea, ea interpretand mai multe roluri. De asemenea imi pare rau de "Amici", a lui Caragiale. Partenerul meu era Stefan Iordache. Ambele benzi s-au sters. Nu stiu de ce. De altfel, in lunga mea cariera, imi lipsesc tocmai rolurile din Caragiale si mi-as fi dorit ca el sa nu fi scris doar patru piese. Cand eram la Piatra Neamt, am jucat rolul lui Ion din "Napasta", cu prilejul examenului de diploma al lui Alexa Visarion. Am mai aparut in "1aprilie", tot al lui Caragiale, intr-un spectacol ocazional si intr-un examen la Institut. Atunci, impreuna cu Hudac am luat nota 10, desi studentilor in anul I li se dadea maximum 8.
- Dupa cate stiu, ati fost obligat sa intrerupeti Institutul.
- Nu numai eu. Mai multi. Dupa evenimentele din Ungaria. Am fost reprimit dupa 5 ani, datorita interventiei lui Mircea Septilici. Insa a trebuit sa dau din nou examenul de admitere.
- Dar Caragiale in teatru?
- Nu s-a gasit nimeni sa ma solicite. Si eu, n-am cerut niciodata un rol. Doar Sorana Coroama m-a distribuit in Ipingescu, din "Noaptea furtunoasa", dar la Televiziune. Acum rar se mai realizeaza spectacole de teatru pentru micul ecran. Iar cele care totusi se difuzeaza, sunt plasate la de ore atat de tarzii, ca nu le mai vede nimeni.
- Zilele acestea ce repetati la teatru?
- "Colonia ingerilor" de Stefan Caraman. E un rol mic, dar intresant. Sunt un fel de vanator de suflete. Actiunea se petrece intr-un restaurant… Nu spun mai mult, pentru a nu dezvalui subiectul. Piesa e premiata de catre UNITER, in 2006, si sper ca o sa placa. S-ar parea ca o sa jucam si o piesa inedita a lui Ion Baiesu.
- Din nenumaratele piese in care ati aparut, care ar fi rolul preferat?
- Totdeauna ultimul. Si de asta data, chiar e unul excelent. Cel al lui Morris din comedia amara "Alex si Morris". Alex fiind Stefan Iordache.
- Stiu ca la acest spectacol, salile sunt totdeauna pline.
- Asa este. Desi s-ar putea ca unora sa le displaca subiectul. Nu numai eroii piesei sufera de singuratate. Si vizionarea piesei de cei care au parte de o asemenea situatie, sa le produca o senzatie de disconfort. Iau propriul meu caz. Inainte, casa mea era plina. Acum mai am doar o sora, cu care ma vad rar si un nepot, care nu ma viziteaza.
- Va ramane lumea teatrului, a filmului...
- E adevarat. Dar oare e de-ajuns? Uite, ultimul film in care am jucat este "Ticalosii", dupa romanul lui Dinu Sararu.
- Un film bun.
- Da, dar din pacate, la premiera, tocmai ma operam de cataracta.

Am plecat de la Mitica Popescu cu un sentiment ciudat. Deci si oamenii cu incontestabil succes pot avea momentele lor de tristete. Ca si cei obisnuiti.