Stafia CIA

Aceasta investigatie este un proiect al Center for Public Integrity (www.publicintegrity.org), organizatie cu sediul in Washington DC, care coordoneaza investigatii asupra unor teme globale. Seria de articole despre victimele colaterale ale razboiului global impotriva terorismului a fost efectuata de membri ai Consortiului International al Jurnalistilor de Investigatie (ICIJ), consortiu aflat sub umbrela Center for Public Integrity.
Jurnalistii ICIJ si-au propus sa analizeze consecintele razboiului condus de Statele Unite impotriva terorismului si sa evalueze efectele politicilor folosite in aceasta lupta pe termen lung.
Actiunile CIA in Europa: Rapirea lui Abu Omar (I)Leo Sisti, Italia

Era la amiaza, in ziua de 17 februarie 2003. Armando Spataro era in biroul lui, din cladirea Tribunalului din Milano, construita in perioada fascista si aflata la 500 de metri distanta de cladirea ornata in stil gotic a Domului. "Inapoi acasa", isi spuse Spataro. Era inapoi acasa, la Milano, pentru o noua slujba, dupa ce petrecuse patru ani la Roma, in diverse posturi in justitie. Acum avea o sarcina diferita: nu era doar procuror, ci fusese numit adjunct al procurorului-sef, insarcinat cu investigarea mafiei si terorismului.

Indata ce a sosit, Spataro si-a decorat noul birou cu fotografii ce il reprezentau alergand la curse de maraton. Erau fotografii ale unui trecut apropiat, de care era mandru, inclusiv acel record personal din 2002, la Chicago, unde a alergat in trei ore si 13 minute, ajungand al 56-lea din cei peste 1.000 de barbati cu varsta intre 50 si 54 de ani. Nu era asa rau pentru un alergator amator, care facuse cu o ora si opt minute mai mult intr-o cursa al carei record mondial era de doua ore si cinci minute! Copiile celor doua picturi ale artistilor americani preferati atarnau pe pereti: una era "soimul de noapte", al lui Edward Hopper, iar cealalta era o pictura a lui Norman Rockwell, ce reprezenta o fetita de culoare, escortata la scoala de patru serfi, dupa desegregarea invatamamtului."Ghinionul are vederea buna"Spataro nu si-ar fi imaginat niciodata ca la trei ani de la numirea sa va fi fost procurorul principal in urmarirea unei complicate povesti de spionaj, care implica 25 de agenti CIA, un colonel al Fortelor Aeriene Americane, plus trei inalti ofiteri din SISIMI - serviciul secret militar italian - , toti fiind acuzati ca ar fi rapit un cleric egiptean, printr-o operatiune de "predare extraordinara". Este vorba despre practica controversata a CIA de a rapi suspectii de terorism dintr-o tara, pentru a-i transfera in tara de origine cu scopul de a fi torturati. Nici nu si-ar fi putut imagina ca suspiciunea existentei unei operatiuni comune, americano-italiana, ce se presupune ca era protejata de secretul de stat, il va afecta pe seful Guvernului italian, condus la acea vreme de Silvio Berlusconi.
Spataro se ridica si privi pe fereastra. Statuia Justitiei, legata la ochi, era acolo, in curte, tinand in mana cantarul perfect echilibrat cu care imparte dreptatea. Justitia este oarba si nu vede unde va lovi. Rase, amintindu-si o veche zicala italiana, care leaga ideea de justitie cu aceea de noroc: "Norocul este orb, dar ghinionul are vederea buna a€¦".

"Cat timp a trecut!", isi spuse Spataro, care sosise la Milano in urma cu 25 de ani. Ca tanar procuror, se mutase din orasul sau natal, Catania, din Sicilia, in alt oras din sud, Taranto, din Regiunea Puglia. Milano l-a atras pe tanarul Armando cu oamenii sai liberi in gandire, cu monumentele sale, cu renumita scena a Scalei, cu "Cina cea de taina" a lui Leonardo da Vinci atarnata pe un perete al bisericii Santa Maria delle Grazie, amintita in cartea lui Dan Brown, "Codul lui Da Vinci". In fine, desi nu in ultimul rand ca importanta, restaurantele cu mancaruri fine, multe plasate in cartierul popular Navigli, de-a lungul canalului strajuit de mici diguri inventate de geniul lui Leonardo.
La mai putin de doi kilometri de Tribunal, la aceeasi ora a acelei zile friguroase de iarna, o alta scena avea loc pe Strada Guerzoni, din nordul orasului Milano. Un ofiter inferior din corpul carabinierilor - adica Politia militara italiana - , a oprit un musulman, Hassan Mustafa Osama Nasr. Acesta era un cleric egiptean, cunoscut si sub numele de Abu Omar, care se indrepta spre moscheea Viale Jenner, ca sa participe la rugaciuni. "Mi mostri il passaporto! (Aratati-mi pasaportul, va rog!)", a zis in italiana Luciano Pironi, zis si "Ludwig". A primit un uluitor raspuns in engleza: "Nu vorbesc italiana". "Ludwig", un italian blond, de 36 de ani, a repetat solicitarea in engleza.Disparut fara urmaDe indata ce Ludwig a verificat documentele, o dubita alba a oprit brusc langa el, o usa s-a deschis si doi barbati l-au inhatat pe clericul egiptean, tragandu-l in masina care a demarat imediat in viteza. Tocmai avusese loc o rapire.
Trei zile mai tarziu, la 20 februarie, Nabila Ghabli, sotia lui Abu Omar, a raportat la politie disparitia sotului ei. Erau disponibile doar cateva detalii, furnizate de o egipteanca ce fusese martora la rapire. Asta era. Ca de obicei, a inceput o investigatie sub conducerea lui Stefano Dambruoso, un procuror milanez care se ocupa de islamistii radicali care comiteau ilegalitati. Abu Omar era acum pe lista disparutilor. Dar era cunoscut ca veteran al taberelor de antrenament din Bosnia si Afganistan. Era cunoscut, de asemenea, drept imam, si ii fusese acordat azil politic in Italia. Nimeni nu a fost in stare sa raspunda la o intrebare foarte simpla: de ce a disparut Abu Omar in conditii atat de ciudate? Mai rau: la 3 martie, adica doua saptamani de la rapire, Ralph Henry Russomando, care ocupa din anul 2000 pozitia de Secretar 2 la Ambasada Americana din Roma, a trimis autoritatilor italiene un mesaj menit sa le bage in ceata: "Abu Omar a disparut in Balcani, unde ar fi putut fi relocat". De fapt, Russomando nu era diplomat, ci agent CIA, care lucra sub acoperire diplomatica.

In aprilie 2004, procurorul-sef Spataro a reinceput sa investigheze cazul Abu Omar, inlocuindu-l pe Dambruoso. Acesta demisionase pentru o slujba la sediul din Viena al Natiunilor Unite, dupa ce bajbaise mai bine de un an in incercarea de a rezolva cazul. Abu Omar era supravegheat indeaproape de DIGOS, divizia speciala a Politiei italiene care se ocupa de terorism, ca si de catre ROS, o alta unitate antiterorista apartinand carabinierilor. Abu Omar era suspectat de terorism. Deci, cum fusese posibil sa dispara fara urma? Nu se facuse nici un progres semnificativ, la mai bine de un an de la rapire. Asta pana in primavara lui 2004, cand are loc un alt episod al intamplarilor.
20 aprilie 2004. Au fost inregistrate cateva conversatii intre Abu Omar, sotia lui, Nabila, si un ajutor de imam, Mohammed Elbadry Reda. Nabila Ghabli a fost interogata ulterior de catre DIGOS si a spus ca sotul ei a fost detinut intr-o inchisoare egipteana mai bine de un an dupa disparitia sa, iar apoi a fost eliberat. "(Abu Omar) mi-a spus ca a fost rapit in Milano a€¦ , de catre cativa oameni care au actionat cu violenta asupra lui si l-au luat intr-o duba alba... Sotul meu mi-a spus ca nu a fost rapit de catre egiptenia€¦ A fost legat la ochi pe intreaga perioada a rapiriia€¦ Cu siguranta a fost dus in Egipt cu o aeronava militara, nu cu una civilaa€¦ Mi-a spus ca a fost supus la torturi groaznice, tot timpul... tot felul de torturia€¦, pentru ca egiptenii doreau sa afle de la el informatii pe care el era incapabil sa le dea a€¦el a mai spus ca a fost obligat sa semneze o declaratie, dupa torturi, in care afirma ca se predase de buna-voie autoritatilor egiptene.""Marfa" a fost trimisa la CairoDetalii suplimentare au provenit de la Reda, care a afirmat politiei DIGOS: "Doi barbati, care vorbeau o italiana perfecta, i-au spus lui Abu Omar sa stea linistita€¦ Dupa o calatorie de cinci ore, cei doi rapitori l-au inmanat pe Abu Omar altor oameni, din interiorul unei baze militare, despre care el credea ca era americana, judecand dupa avioanele militare americanea€¦ care purtau steagul Americana€¦ El nu a spus ca rapitorii sai erau italieni, ci doar ca vorbeau italiana... Cei doi barbati au plecat si l-au lasat cu un grup de oameni care vorbeau italiana si engleza si care se foloseau de un traducator de limba araba. Vorbitorii de engleza si italiana, despre care Abu Omar credea ca sunt americani, l-au intrebat in repetate randuri, adesea cu izbucniri violente, despre trei chestiuni foarte clare: despre legaturile sale cu Al Qaeda; despre activitiatile sale legate de razboiul din Irak, intrebandu-l daca trimitea voluntari care sa lupte impotriva Statelor Unite in acea regiune, si despre legaturile sale cu grupurile islamiste albaneze. Mi-a spus ca a fost batut, torturat, intrebat. In zori, a fost incarcat intr-o aeronava americana si a zburat sub o ora... Avionul stationase in zona cu acces restrictionat din interiorul unui aeroport urias, probabil militar... Abu Omar a fost scos din avion si transportat in alt avion militar american, care a decolat imediat. Al doilea avion a aterizat la o baza militara americana de la Marea Rosie, in Egipta€¦ De la aceasta baza a fost dus la un aeroport din Cairo, de aceasta data cu un avion militar egipteana€¦ A fost legat la ochi si dus cu masina la o cladire secreta din Cairo... Trebuia sa se intalneasca cu o persoana importanta: ministrul egiptean de Interne, Habib Al Adlya€¦ Acesta i-a spus ca daca era de acord sa lucreze ca agent infiltrat al serviciilor secrete egiptene ar fi ajuns inapoi acasa in 48 de ore; altminteri urma sa poarte intreaga responsabilitate a refuzului sau... A fost supus la grave torturi... Prima masura a fost sa il lase singur intr-o camera unde era emis un zgomot la nivele de intensitate insuportabile. Auzul i-a fost afectat ca urmare a acestei experiente. Al doilea tip de tortura a fost sa il puna intr-o sauna, la temperaturi foarte inalte, iar imediat dupa aceea sa il mute intr-o camera frigorifica, ceea ce ii provoca dureri ingrozitoare in oase, de parca erau gata sa se sparga. Al treilea fel de tortura a fost sa il spanzure cu capul in jos si sa ataseze cabluri electrice de partile mai sensibile ale trupului, inclusiv de organele genitale..., iar apoi sa il supuna socurilor electrice... Sistemul sau motor a avut de suferit si, ca urmare a acestor tratamente, a devenit incontinent... L-au acuzat ca era terorist Al Qaeda si ca milita impotriva regimului egiptean".
Greu de crezut, dar, la 27 ianuarie 2005, George W. Bush, presedintele Statelor Unite, intr-un interviu dat cotidianul Times, avea sa afirme ca "tortura nu este niciodata acceptabila, iar noi nu predam oameni regimurilor care recurg la tortura".

12 mai 2004. La 15 luni de la rapirea sa si 32 de zile de cand fusese eliberat, Abu Omar a fost rearestat. Politia egipteana, care ii asculta telefoanele, l-a bagat din nou intr-o inchisoare din Cairo, dupa ce a descoperit ca vorbise cu sotia lui si cu ajutorul de imam. Potrivit afirmatiilor egiptenilor, Abu Omar ar fi incalcat o interdictie impusa de politia egipteana, care ii cerea sa evite orice fel de conversatii cu alte persoane.
De acum incolo situatia a devenit mai clara. In primele luni ale lui 2005, Spataro primise de la Bruno Megale, seful din Milano al DIGOS, analize ale convorbirilor telefonice realizate prin retelele a trei operatori de telefonie mobila italieni (Telecom, Vodafone, Wind). Saptesprezece telefoane mobile au fost identificate prin examinarea convorbirilor care au avut loc in preajma rapirii lui Abu Omar intre aceste telefoane si celulele radio de transmisie a semnalelor apartinand operatorilor de telefonie mobila. Utilizatorii sunau prin aceeasi celula radio, adica erau la mica distanta unul de celalalt; s-au sunat reciproc de cateva ori, pentru convorbiri foarte scurte. Au fost identificate in total 62 de apeluri telefonice. Unele dintre cartelele SIM nu erau inregistrate pe vreun nume, altele erau emise pe nume false sau pe numele unor persoane reale, dar care nu aveau habar de ce se facuse in numele lor (romani, italieni, si asa mai departe). Prin asamblarea raportarilor facute de registrele cartilor de credit folosite de agenti - Diners, Visa - , inregistrarile lor la hoteluri si firme de inchirieri de masini a fost posibila obtinerea numelor oamenilor care au actionat la locul faptei si in timpul stadiilor pregatitoare ale rapirii.Uraganul arestarilor incepeIntre iunie 2005 si iulie 2006, Spataro a cerut judecatorului sa emita mandate de arestare pentru 26 de americani si doi agenti SISIMI, pe care i-a acuzat de rapirea lui Abu Omar. In capul listei se aflau nume foarte importante. In primul rand, Jeff Castelli, care ocupa in mod oficial postul de consilier al Ambasadei SUA la Roma, dar care nu era un diplomat autentic, fiind seful celulei CIA din Italia. Ceilalti erau: Robert Seldon Lady, seful celulei CIA din Milano; Sabrina De Souza, un alt agent CIA care ocupa in mod oficial postul de secretar 2 la Consulatul American din Milano; Ralph Henry Russomando, deja mentionat. Pe lista era si un ofiter bine plasat: locotenent-colonelul Joseph III Romano, comandantul Escadrilei 31 a fortelor de securitate (SFS), insarcinat cu securitatea pe aeroportul din Aviano, adica locatia din nord-estul Italiei, unde Abu Omar fusese transferat dupa ce fusese rapit la Milano.

Numele celorlalti agenti CIA aflate in mandatele de arestare erau impartite in doua grupuri, potrivit cercetarilor facute de politia DIGOS. Primul grup ii cuprindea pe: Anne Lidia Jenkins, James Robert Kirkland, Eliana Isabella Castaldo, Brenda Liliana Ibanez, Victor Castellano si John Thomas Gurley. Toti au fost acuzati ca au luat parte la stadiile pregatitoare ale rapirii, adica la cercetarea si evaluarea locatiei unde urma sa aiba loc rapirea, observarea obiceiurilor lui Abu Omar, cercetarea zonelor invecinate celei stabilite pentru efectuarea rapirii si evaluarea celor mai sigure si potrivite trasee catre autostrada care duce spre Aviano. Al doilea grup ii cuprindea pe: Gregory Asherleigh, Betnie Medero, Vincent Faldo, James Thomas Harbison, George Purvis, Lorenzo Carrera, Ben Amar Harty, Raymond Harbaugh, Pilar Rueda, Joseph Sofin, Monica Courtney Adler, Cynthia Dame Logan, John Kevin Duffin, Drew Carlyle Channing, Michalis Vasiliou. Toti ar fi participat atat in stadiile pregatitoare, cat si la executarea efectiva a rapirii.

Apoi a fost si rolul jucat de SISIMI, serviciul de informatii al armatei italiene. Doi inalti oficiali au fost arestati la 5 iulie 2006: Marco Mancini, seful contraspionajului militar, si de facto numarul doi in ierarhie, generalul Gustavo Pignero, director al unei divizii, care a fost plasat sub arest la domiciliu din motive de sanatate. Ambii au fost acuzati ca au sustinut agentii CIA in timpul executarii rapirii si ca au abuzat de functia lor. Dar pestele cel mare a fost generalul Nicolò Pollari, numarul unu al SISIMI. El nu a fost arestat, doar cercetat. Iar atunci cand a fost interogat, la 15 iulie, generalul Pollari a sustinut ca activitatea sa era acoperita de secretul de stat. Facand acest lucru, inaltul oficial din comunitatea de informatii l-a atras in scandal si pe fostul premier italian Silvio Berlusconi, ca si pe actualul premier, Romano Prodi, care i-a trims o scrisoare lui Spataro la sfarsitul lui iulie, confirmand ceea ce fostul premier nu mentionase niciodata: ca toate problemele referitoare la predarea lui Abu Omar au fost parafate ca fiind secrete, un regim pe care Prodi decisese sa il pastreze.
Dar nici un mandat de arestare care ii privea pe americani nu a fost executat. La cateva luni de la rapirea lui Abu Omar, toti fugisera din Italia, o tara care devenise "periculoasa" acum pentru ei. Bob Lady chiar demisionase din CIA si intrase in sectorul privat al industriei de securitate. Era hotarat sa continue sa locuiasca in Italia, la noua sa vila, pe care o cumparase in Piedmont, Penango, in Provincia Asti. Dar o mare problema s-a ivit pentru investigatori: purtau agentii CIA numele lor reale? Nu era nici o indoiala in ce ii privea pe Lady, Castelli, De Souza si Russomando, care fusesera toti identificati corect ca urmare a faptului ca ocupasera pozitii oficiale (ca si Joseph Romano, de altfel, dar care nu era agent CIA). Dar cum ramanea cu celelalte nume? Potrivit unor informatii, doar doi sau trei dintre ei puteau fi identificati cu certitudine. Majoritatea agentilor operativi folosisera identitati false. Cu toate acestea, in noiembrie 2005, procurorul Spataro a cerut pentru prima data extradarea si arestarea a 22 de agenti CIA (numele de Castelli, De Souza si Russomando vor aparea mai tarziu).

De fapt, potrivit procedurii italiene, bazata pe un tratat bilateral intre Italia si Statele Unite, un procuror are dreptul sa aresteze si sa solicite extradarea cetatenilor americani, cu conditia sa fie aprobata de ministrul italian al Justitiei. Cererea lui Spataro a fost facuta in temeiul prevederilor asa-numitei "asistente juridice internationale", o clauza inclusa in tratatul italiano-american de asistenta reciproca in probleme juridice. Dar procurorul milanez a primit raspuns abia in aprilie 2006. Ministrul de Justitie de atunci, Roberto Castelli, care reprezenta Alianta Nordului, un partid rasist din coalitia de centru-dreapta, condusa de fostul premier Berlusconi, a refuzat sa transmita procurorului general al SUA cererea lui Spataro, pe motiv ca "domnul Spataro este un magistrat activist. Cred ca nu e lipsit de idei preconcepute in ce priveste America".
Va amintiti de Luciano "Ludwig" Pironi, ofiterul de grad inferior al carabinierilor, prezent la "locul crimei"? La 14 aprilie 2006 a fost chemat de Spataro in instanta de la Milano, ca sa depuna marturie despre disparitia lui Abu Omar. El a fost citat la acest moment ca fiind complice al infractiunii de rapire. Deoarece s-a decis sa spuna tot adevarul din interior, el a fost "salvat" si nici un mandat de arestare nu a fost emis pe numele lui. Tot ceea ce a spus poate fi acum folosit, impreuna cu alte documente ale instantei - in total 1.000 de pagini - pentru a reconstitui faptele, incepand cu data de 17 februarie 2003.


Traducere Anca Paduraru

---

Despre autor: