Presedintele CNA avea o calitate foarte rara pe aici, pe la noi: chiar daca nu aveam aceleasi opinii, aveam cu cine vorbi.

Am fost uimit, cind ne-am intilnit fata in fata prima oara, ca nu parea sa aiba nici o ranchiuna pentru numeroasele critici pe care le adusesem unor decizii sau pozitii CNA. Am dat mina si a intrat direct in subiect fara politeturi inutile, am adus fiecare argument pentru opiniile diferite pe care le exprimasem. Ne certam periodic, dar niciodata nu am incetat dialogul. Avea o relatie perfecta cu jurnalistii tocmai pentru ca raspunsurile erau argumentate sau macar decente daca masura era cumva aberanta. Rigiditatea lui in unele privinte si chiar incapatinarea in unele cazuri au facut pina la urma din CNA o institutie foarte prezenta in viata publica. Televiziunile „i-au luat frica".

A fost un om foarte urit de toata lumea pentru ca a preluat imaginea institutiei. Si-a luat el toate injuraturile pe care uneori le merita tot „consiliul", in grup. E foarte usor sa urli „ce imbecili sint aia de la CNA", e mai greu sa recunosti cind au dreptate. Oamenii de televiziune l-au detestat. Teribilismul tv s-a manifestat de prea multe ori inutil in opozitie cu un ultraconservatorism imaginar al Consiliului. Ralu Filip a stiut sa se impuna in ciuda acestei adversitati. Nu putea s-o faca daca nu avea argumente.

Era un om cu adevarat pasionat de media. In timp ce ii luam un interviu la CNA, acum 3-4 ani, am iesit putin din subiectele zilei si am vorbit vreme de 20 de minute despre tendintele audientelor in Romania. Aproape toate predictiile sale din acel moment s-au implinit. Era un interlocutor de elita, chiar daca ne-am situat mai tot timpul in tabere adverse. Categoria adversarilor institutionali cu talent in retorica si gust pentru explicatie este una extrem de putin populata. Ralu Filip a fost un partener de discutie inainte de a fi adversar. Iar scandalurile cu diversi moderatori care doreau sa injure pe post mi se par acum ridicole. Ralu Filip a reusit sa legitimeze o institutie greu de suportat, usor de pus tot timpul sub semnul suspiciunii. O institutie usor de urit si de telespectatori, si de oameni de televiziune. In felul sau bonom si energic, in acelasi timp, Ralu Filip a trecut onorabil de situatii extrem de dificile (nu doar de media create, sa nu uitam telefoanele politicienilor sau ale oamenilor de afaceri) si a credibilizat o institutie care nu are cum sa ne fie simpatica.