Primele �farfurii zburatoare"

In ziua de 24 iunie 1947, ora doua dupa-amiaza, Kenneth Arnold zbura, cu avionul sau personal monopost Callier, peste zona Cascade Mountains din statul Washington. Kenneth Arnold avea 32 de ani si era un om de afaceri cu o solida reputatie, care castiga destul de bine din instalarea unui sistem de control al incendiilor conceput de el. In ziua aceea el dorea sa ajunga in orasul Yakima din statul Washington. Pe drum s-a abatut putin de la traseul obisnuit pentru a incerca gasirea unui avion de transport care disparuse in zona. Premiul pentru gasirea lui era de 5000 de dolari. Kenneth Arnold avea la activ peste 4000 ore de zbor, precum si un permis special pentru astfel de operatii de salvare, avionul sau putand ateriza sau decola pe piste scurte si neamenajate.
In acea zi de 24 iunie vremea era splendida, vizibilitatea excelenta. Arnold a examinat cu atentie zona, fara a gasi insa nicio urma a avionului disparut. La un moment dat, pe cand efectua o intoarcere, o lumina extraordinar de puternica l-a orbit pentru cateva secunde. O clipa si-a imaginat ca este pe cale sa se ciocneasca de un alt avion Apoi si-a dat seama ca lumina venea de la o formatie de patru obiecte, urmate de alte cinci, zburand in bataia soarelui, in doua siruri paralele, deasupra muntelui Rainier (4400 metri). Unul dintre obiecte era mai intunecat, avea o forma de semiluna si un soi de cupola deasupra. Observarea a durat trei minute si i-a permis pilotului sa estimeze, functie de niste repere de pe sol, ca viteza obiectelor era de cel putin 2100 kilometri pe ora. Nici un avion pamantean nu putea atinge o asemenea viteza; abia peste patru luni urma sa se stabileasca primul record supersonic cu ceva peste 1200 kilometri pe ora.
Cand, in jurul orei patru, a aterizat la Yakima, Kenneth a relatat istoria lui Al Baxter, comandantul aeroportului si catorva instructori si piloti, cerandu-le parerea. Unul dintre ei a opinat ca poate era vorba de niste rachete teleghidate experimentate la o baza militara apropiata. Dar descrierile nu se potriveau. Kenneth si-a continuat zborul la Pendleton, in Oregon. Kenneth era de acum aproape convins ca a fost martorul experimentarii unei arme secrete, care putea fi una ruseasca. S-a hotarat sa viziteze deci biroul local al FBI. Acesta era insa inchis. Atunci s-a indreptat catre un ziar local. Aici se afla si corespondentul Bill Becquette, care a expediat stirea agentiei Associated Press. Intre altele, textul mentiona ca obiectele nu aveau aripi si zburau saltand, ca si cum ai arunca o farfurioara, razant, pe suprafata unei ape. A doua zi presa din intreaga lume preluase, in titluri de o schioapa, stirea ca un pilot american s-a intalnit cu niste farfurii zburatoare.
Kenneth Arnold, care a devenit desigur si tinta unor glume rautacioase, declara nu cu mult timp inaintea decesului sau survenit in 1984 ca: "sunt absolut sigur de ce am vazut; dar, credeti-ma, daca as mai vedea un fenomen de genul acesta pe cer, chiar si o casa cu etaj zburatoare, n-as mai sufla nimanui o vorba".

---

Despre autor: