Regizorul Cristian Nemescu n-a mai trait nici sa-si monteze pina la capat, nici sa isi vada filmul pe marile ecrane, daramite la Cannes. Varianta debutului lui in lungmetraj, „California Dreamin’ (Nesfirsit)", care merge pe Croazeta si in circuitul de cinematografe, e de fapt un „rough cut", un montaj in faza preliminara, ceea ce face din includerea lui in selectia de la Cannes o performanta redutabila.

90% din lungmetraj, asa cum subliniaza si posterul, e comedie. Din care, la rindul ei, 70% e de limbaj, cei trei autori ai scenariului exploatind la maximum bilingvismul lungmetrajului. Satul Capilnita al lui Nemescu respecta insa baremul realismului, nealunecind in tangente kusturiciene. Cit despre regie, recunosti deja semnatura regizorului si functioneaza ca unsa in lungmetraj, dupa cum anuntau scurtele si mediul: camera hiperkinetica si efectele speciale utilizate cu moderatie, dar cu atit mai percutante - imaginea vazuta printr-o fereastra bate in ea ca intr-o usa, pe fondul relatiilor sexuale intretinute de doua personaje, iar o bataie crunta este filmata sincopat in extremis. Cit despre actori, un astfel de scenariu e un dar de la Dumnezeu: personajele se imbogatesc cu nuante nu doar la fiecare replica, ci la fiecare gest, vezi maxilarul lui Assante.

Restul de 10% reprezinta trecerea de la competenta - un film de gen bine executat - la virtuozitate - modelarea genului in cauza in functie de propriile intentii, supunerea lui.

Totusi, o ironie nefericita apasa vizionarea lui „California Dreamin’ (Nesfirsit)", cu atit mai mult cu cit cariera cineastului e destul de cunoscuta. Scenariul filmului s-ar putea rezuma in fraza „rizi, te bucuri si nu simti ca tragedia e dupa colt". Or, cam la fel ar suna o naratiune a dezvoltarii profesionale a lui Nemescu: ne-am bucurat de calitatea filmelor lui, de premiile cu toptanul pe care le-a obtinut, de faptul ca nu a avut probleme cu obtinerea fondurilor de la CNC (oarecum sadic, i-au respins post-mortem scenariul la care colaborase). Si, dintr-o data, „Cut!".