Jignirea adusa unui reporter de televiziune reprezinta punctul de minim al derizoriului in care a cazut Presedintia sub Traian Basescu.

Una este cota presedintelui, ca om politic (iar, aici, rezultatul referendumului este edificator), si alta este respectabilitatea Institutiei Presedintelui, al carei grad este determinat in mare masura de stilul persoanei alese in aceasta functie.

Nimeni nu poate nega calitatile iesite din comun ale politicianului Basescu - harisma, lejeritatea in comunicare si indirjirea, gratie carora a urcat pina la cea mai inalta pozitie in stat. Dar la fel de evident este si nivelul impardonabil de manifestare publica pina la care el a coborit principalul reper al societatii romanesti. Stilul este omul, spune o vorba celebra. Comportamentul lui Basescu este cauza unica si simpla a felului in care este tratat si abordat de oamenii de pe strada, fie ei si jurnalisti.

Nu ai cum sa chefuiesti toata noaptea si sa nu-ti miroasa gura la ziua. Nu poti sa te imbraci ca un tractorist si sa mai pretinzi prestanta.

Nu ai dreptul, ca Institutie, sa te tragi de sireturi cu ziaristii, sa faceti concurs de misto-uri spontane si de batut pe burta, iar apoi sa reclami incalcarea spatiului si a timpului tau „privat". Din momentul confirmarii sale in functie, presedintele nu mai are dreptul sa fie o persoana privata. Vrea-nu vrea, el este dator sa se ridice la demnitatea in care a fost ales. Functia i-o cere, majoritatea o asteapta, simbolul il obliga.

Atit in relatia cu poporul din care face parte, cit si cu celelalte state, presedintele trebuie sa interpuna subtile zone-tampon de respect si onoare. El trebuie si, totodata, nu trebuie sa ramina „unul dintre cei multi", acesta este paradoxalul si delicatul balans pe care este dator sa si-l asume si pe care nu are voie sa-l sacrifice de dragul votului si nici macar al propriei personalitati.

P.S. Decizia Clubului Roman de Presa de a recomanda „tacere mediatica" asupra declaratiilor de astazi ale lui Basescu imi pare ipocrita si lasa. Motive: 1) Presa detine toate mijloacele stilistice pentru a sanctiona derapajele politicienilor; 2) Publicul nu are nici o vina in asemenea cazuri, astfel ca nu trebuie privat de o informare continua; 3) CRP, ca orice structura dominata de interese si nu de principii, reactioneaza doar la mize mici: creeaza aparenta ca „ia atitudine" si, in fapt, nu risca nimic.