Va impartasi "incalzirea globala" soarta "cresterii zero"?

In cadrul unei conferinte internationale desfasurata recent la Bangkok, delegatii Grupului Interguvernamental de Experti asupra Schimbarii Climatului (IPCC) au concluzionat, intr-un raport, ca incalzirea globala, cu efectele ei distrugatoare, ar putea fi controlata prin limitarea cresterii emisiilor poluante, si aceasta la un cost rezonabil. Dar pentru aceasta ar trebui stabilit inca de acum un plafon al emisiilor poluante si, dupa 10 ani de aici inainte, emisiile ar trebui reduse. Intr-un asemenea caz, cresterea incalzirii globale ar putea fi ingradita la 2,2-2,4 grade Celsius peste temperatura medie a intervalului 1980-1999. Ar fi suficient, spun expertii respectivi, pentru a se evita o incalzire globala ruinatoare pentru intreaga omenire. Diminuarea subventiilor pentru energiile fosile (petrol, gaze, carbune) si impunerea unei "taxe pe carbon" s-ar numara printre solutiile posibile cele mai vehiculate. Costul in termenii reducerii cresterii economice globale ar fi de 0,12% anual din cresterea economica mondiala incepand cu anul 2030.
In mod oarecum paradoxal, China si SUA s-au aflat alaturi in a bloca un raport prea explicit si prea radical al IPCC, chiar in conditiile caracterului extrem de potolit si deloc alarmist al acestuia. Oarecum paradoxal, totusi nu de mirare! SUA, care sunt cel mai mare poluator mondial, reprezinta si tara care se opune in modul cel mai inversunat oricarui demers in directia opririi emisiilor poluante, pentru ca ar trebui sa-si asume si cele mai importante costuri in reducerea impactului pe linia incalzirii globale. China, tara cu cresterea economica cea mai puternica, ar fi indirect cea mai afectata, intrucat ar fi tara care ar trebui sa preia cea mai mare felie din temperarea cresterii economice mondiale. China este, se poate spune, cazul tipic al tarilor in plina dezvoltare, care vin din urma si care se vad penalizate tocmai pentru acest lucru, in cazul in care ar trebui sa fie oprita dezvoltarea la nivel global, chiar daca in numele unor deziderate nobile si generoase.
Istoria se repeta. In urma cu aproape o jumatate de secol, un raport, de-acum celebru, catre Clubul de la Roma cerea oprirea cresterii economice, intrucat altfel lumea risca o extinctie prin suprapopulare, infometare, epuizarea resurselor energetice si poluare. Tarile in curs de dezvoltare au vazut in "cresterea zero" reclamata de raportul "Limits to growth" o condamnare a lor prin incremenirea configuratiei de atunci a hartii dezvoltarii. Eventual, tarile industrializate bogate, responsabile atat de consumul ce duce spre epuizarea rezervelor energetice globale, cat si de poluarea mapamondului, aveau si de ce si de unde sa incerce o stopare a cresterii economice. Dar, daca faceau acelasi lucru, tarile in curs de dezvoltare aveau sa fie de fapt sanctionate pentru ceea ce n-au facut, urmand sa ramana tintuite intr-un stadiu de saracie fara vreo speranta ca o vor depasi vreodata prin cresterea economica.
Nimeni n-a oprit cresterea economica, desi argumentele raportului cu pricina erau consistente. Tarile in dezvoltare si-au continuat cursa, dar nici tarile dezvoltate n-au stat pe loc. Lumea despre care se spune ca este globala se dovedeste a fi prea diversa pentru actiuni comune foarte concertate, deoarece interesele economice si politice sunt extrem de diferite, unele complet opozite.
Incalzirea globala si amenintarile ei constituie noua sfidare la adresa cresterii economice mondiale la inceput de secol XXI. Aceasta reclama de asemenea o actiune comuna, care este insa greu de presupus ca se va concretiza, avand in vedere ca exista atatea interese economice si politice divergente, intr-o lume inca si mai discrepanta si cu o avutie si mai polarizata decat in urma cu o jumatate de secol.

---

Despre autor: