Gheorghe Pruteanu n-a fost pe front, dar a trait razboiul ca si cum ar fi luptat cot la cot cu ostasii. Ca preot, a predicat pentru pace, dar a inteles dorinta taranilor de a cobori in transee si de a lupta pentru tara lor. Le-a fost alaturi femeilor ramase cu toate greutatile pe umeri, a fost dascal al copiilor si a slujit pe marginea gropilor fara mortii pierduti prin Siberia. La 101 ani isi aminteste bine de ororile celui de-al doilea razboi mondial, dar si de curajul si eroismul celor pe care ii pastorea.   Daca cea dintai conflagratie mondiala i-a trimis acasa tatal ranit, cea de-a doua i-a strivit o bucata de suflet. Era preot la Glavanesti, un satuc cu vreo 300 de locuitori, azvarlit pe un deal de langa Podu Turcului. "Fierbea razboiul, se simtea ca se apropie. Unul a aflat ca a inceput lupta de la targ, unde s-a dus sa vanda de-ale gurii", isi aminteste preotul.   La inceput, glavanestenii nu s-au prea sinchisit, dar curand taranii au schimbat sapa pe pusca si costumul popular pe uniforma de soldat. "Plecau barbatii tineri si mai batrani. Se duceau cu carul cu boi catre gara, la concentrare. Mergeau cu indoiala in suflet, ca lasasera acasa femeile si copiii, ca toate grijile ramaneau pe mame, dar nu fugeau de lupta. Erau plini de curaj si intelegeau ca era o lume in framantare care trebuia sa se schimbe si ca trebuiau sa lupte daca voiau sa aiba tara lor", a mai spus preotul. INMORMANTARI FARA MORTI.Ii privea pe cei care plecau spre front de pe deal si se intreba cati se vor mai intoarce. Aproape toti il rugasera sa aiba grija de familiile fara sprijin. "Satul ramasese fara barbati. Cei in putere plecasera - si doctorul, si invatatorul. Asa ca am fost si dascal, si medic in timp ce asteptam sa se intoarca acasa sotii si tatii plecati departe. Veneau mereu vesti, dar se contraziceau una pe alta. Nu stiai ce sa mai crezi. Iar duminica, la slujba, femeile ma intrebau, iar eu le incurajam. Le spuneam ca Dumnezeu e mare si ca nu ne va lasa.   " Dar dupa primul an de razboi au sosit si vestile, vesti pe care nu le-ar fi vrut nimeni. Nevestele primeau instiintari ca barbatii murisera pe front, departe, sau ca disparusera prin Siberia. "Atunci am inceput sa facem slujbe de inmormantare si praznice. Se adunau femeile langa gropile goale, fara trupuri, dar totul decurgea de parca ar fi fost acolo un corp neinsufletit. Apoi urmau praznicele." ZIUA SI INMORMANTAREA. "Era saracie multa, dar nevestele erau in stare sa faca orice pentru ca toate sa fie dupa datina. Multe sperau ca asa or sa pacaleasca moartea si ca, poate, vestile despre cei pierduti pe front nu se vor adeveri, iar barbatii se vor intoarce vii acasa", isi aminteste preotul. Dar niciodata nu s-a intamplat asa ceva, cel putin nu in micul sat in care mai ramasesera doar vreo o suta si ceva de suflete.   In acei ani n-a fost nici o nunta, iar botezurile se puteau numara pe degetele de la maini. In unele zile facea si cate patru-cinci slujbe de inmormantare, apoi era o perioada de liniste. "Sufletul imi era plin de grija si ma durea suferinta celorlalti. Simteam pur si simplu cum asteptarea si teama ii macinau pe cei din jur. Faceam slujbe zilnice pentru a se intoarce si pentru lumina mortilor." MINUNI DIN CREDINTA. Preotul spune ca s-au intamplat si minuni, probabil datorita rugaciunilor infocate. "O femeie, careia ii plecasera pe front sotul si cei trei fii, cel mai mic de doar 18 ani, i-a visat intr-o noapte pe toti patru. A visat ca-i spuneau ca se intorc acasa, ca barbatul si mezinul sunt raniti, ca se vor face bine, dar ca trebuie sa dea de pomana. A venit la biserica inainte de a se crapa de zi si m-a rugat in genunchi sa fac o slujba. A adus de acasa doua gaini, ca atata avea, si vitelul. Le-a dus unei femei necajite, cu trei fete, toate bolnave de plamani. Inainte de a se insera, ca era asa, mai pe toamna, i-au venit sotul si baietii. Barbatului ii lipsea piciorul drept, iar mezinul mergea schiop." EROISM DE CODANA. Spre sfarsitul razboiului, o fata din Glavanesti, abia trecuta de 16 ani, se saturase sa-si astepte alesul care plecase pe front de mai bine de un an. Tatal era si el dus la razboi, mama ii murise, si ea ramasese sa aiba grija de fratele mai mic. "Nu stiu de unde auzise de copii de trupa, ca pe la noi nu treceau nici tancuri, nici soldati, si nici macar avioane nu vedeam. Tot spunea ca o sa-si ia haine ostasesti si o sa se duca si ea sa lupte. N-o credea nimeni, ni se parea un fel de bravada.   " Dar intr-o dimineata codana n-a mai fost de gasit. Disparuse de acasa peste noapte. Au cautat-o in tot satul, s-au gandit la vreo nenorocirea€¦ "Intr-o duminica, la targ, am aflat ca fata intrebase pe acolo incotro s-o ia s-ajunga la razboi. Dusa a fost pentru un an. Apoi, cand luptele s-au sfarsit, un soldat l-a adus acasa pe fratele ei mai mic. Atunci am aflat ca fata chiar ajunsese pe linia frontului si ca toti au luat-o drept un ostas foarte tanar, caruia nici nu-i mijise mustata. L-au protejat soldatii cat au putut, dar a fost ucis de un glont razlet. Atunci au descoperit ca de fapt era fata." FEMEILE RAZBOINICE. Anii de razboi au fost grei, atat din cauza lipsurilor, cat si a asteptarii celor plecati pe front. Au fost ani fara nici o bucurie, ani in care sufletele au fost mai pustiite decat trupurile. Dar intr-o zi a venit si vestea pe care o asteptau cu totii:s-a sfarsit razboiul. "A fost o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte, era ca un vis in care intraseram toti. Plangeau femeile in drum, veneau oameni din sate vecine, parca eram cu totii fratii.   Am facut o slujba la biserica pentru a-i multumi Domnului, am mers la morminte, parca era in noaptea de Inviere, parca deja venisera acasa toti cei plecati departe, pana si cei morti", isi aminteste preotul. Dar bucuria s-a risipit: cei plecati nu s-au intors, ba mai mult, continuau sa vina vestile despre morti. "Ne temeam de retragerea nemtilor, cum inainte ne temeam de rusi. Auzisem ca pustiau totul in cale. Au ajuns si pe la noi, dar, viteze, femeile din Glavanesti au pus pe sape si topoare si s-au strans la intrarea in sat. Vazand nemtii indarjirea lor, ne-au lasat in pace." DE LA REGE LA COMUNISM Nascut In Glavanestii Tecuciului in 1906, Gheorghe Pruteanu a intrat la seminar la 13 ani si a continuat cu Facultatea de Teologie, in 1927, la Bucuresti. A fost admis si la Conservator, insa l-a abandonat, pentru ca nu avea timp - lucra pentru a se putea intretine. A fost martor la aproape toate evenimentele importante ale secolului al XX-lea: a trait in perioada dictaturilor, a prins timpuri din vremea monarhiei, iar acum a ajuns sa traiasca si in democratia zilelor noastre. A fost preot in satul natal, apoi la Buda, in judetul Galati, unde a slujit pana la pensie. CU BOMBE Primul razboi mondial nu l-a prea afectat, mai ales ca tatal i s-a intors acasa, chiar si ranit. Desi zona in care locuia a fost departe de linia frontului, iar imprejurimile n-au fost bombardate, un avion razlet a scapat o bomba in curtea casei parintesti. Proiectilul a fost atractia satului si loc de pelerinaj. N-A UITAT Acum, la mai bine de 60 de ani de la terminarea razboiului, inca viseaza des femei plangand. N-a putut uita suferinta pe care a incercat s-o aline cat i-a stat in putinta. Viseaza lacrimile mamelor pustiite de durere la vestea ca feciorii li s-au stins in departare si se trezeste cu ochii umezi. Si se gandeste, asa cum s-a gandit tot timpul,la Dumnezeu si la puterea Lui de a-i aduna laolalta pe oamenii aflati in durere. UNIREA Preotul spune ca in 1918, desi departe de evenimente, toata suflarea pe care o cunostea a fost cuprinsa de bucuria Unirii: "Mergeau oamenii pe drum si se imbratisau unii cu altii. Fiind doar un copil de 12 ani, ma intrebam de ce se bucura toti asa de tare. Dar m-a lamurit un unchi de-al meu, care era inspector scolar. El mi-a spus ca acum ni s-a reintregit tara".