Oricat ar parea de ciudat, referendumul care l-a readus pe Traian Basescu pe jiltul de la Cotroceni a adus importante clarificari in viata noastra politica. Mai exact, dupa ce oficialii Uniunii Europene au constatat ca Romania a facut pasi decisivi s
Oricat ar parea de ciudat, referendumul care l-a readus pe Traian Basescu pe jiltul de la Cotroceni a adus importante clarificari in viata noastra politica. Mai exact, dupa ce oficialii Uniunii Europene au constatat ca Romania a facut pasi decisivi spre democratie, acum putem sa recunoastem cu satisfactie ca i-am pacalit! O mare victorie a originalitatii noastre, in care albul poate fi vazut ca negru, injuratura ca o alintare amicala si, poate cel mai grav, minciuna ca adevar incontestabil. Poate ca e un semn faptul ca exact in ziua in care oamenii se pronuntau daca Basescu poate sa mai ramana in fruntea tarii, acesta comitea o talharie, pe care, in fata sotiei, o justifica prin rasism! E un semn ca ne-am intors in anii '90, cand pe strazile Bucurestiului se striga "Bravo, ma, mineri!", iar conducatorii tarii, intre care era si Traian Basescu, justificau violenta prin discursuri impotriva legionarilor. Uitati-va la reactia oamenilor dupa difuzarea casetei, in care o ziarista era facuta "tiganca imputita" chiar de catre seful statului! E inexistenta. Oriunde in lume, demisia venea in primele 24 de ore, la noi, insa, putem sa pariem!, "rasistul" va castiga procente in simpatia oamenilor. Sa ne uitam si la societatea civila, care, in partea sa elitista, s-a inregimentat de mult in politica. Nici o reactie! Si asta nu pentru ca faptele nu sunt suficient de convingatoare, ci pentru ca ele au fost comise de seful statului, cu care baietii finuti nu vor sa intre in conflict. Imi amintesc ca, in anul 2000, cand in Franta, mai exact in "Le monde", a aparut articolul "Contra purificatorilor istoriei in Ungaria si Romania", semnat de Edgar Reichmann, in care Gabriel Liiceanu era facut antisemit, aceeasi "elita" a publicat zeci de articole ce voiau sa inlocuiasca o spalatorie publica. Nici macar o singura reactie de detasare, daca nu de condamnare. Acelasi triumf al pacalirii il vedem in toata splendoarea si in cazul ziaristei jignite de presedinte. Singura reactie care poate da speranta in viitor a venit din partea Clubului Roman de Presa, dar acesta reprezinta chiar breasla din care face parte victima.
La fel se intampla si in viata politica, unde onoarea unora rezista tot atat de mult ca felia de parizer uitata la soare. PSD si PD, care acum cateva zile se injurau in pietele publice, isi anunta disponibilitatea de a forma impreuna Guvernul. Toate vorbele grele au fost uitate cand vine vorba de miliardele ce stau la granita. Pentru PSD, care a cautat acum o luna orice motiv care putea fi motiv de suspendare al presedintelui, cazul ziaristei jignite nu a generat nici macar o declaratie formala de solidaritate. Sa nu se uite insa ca PSD nu este primul miel care pune capul pe butucul lui Traian Basescu, crezand ca va fi mangaiat pe crestet! Dupa PNTCD (in timpul CDR) si PNL (in recenta Alianta DA), se pare ca a venit randul PSD-ului, care deja a devenit marea provocare pentru Traian Basescu.
Nu spune nimeni ca viata politica de la noi ar putea sa se transforme dintr-o sandrama dispretuita de toti, intr-o sfanta manastire de maici, dar nici nu e de conceput sa devina peste noapte un bordel rapciugos.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.