Generalii Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi si Vladimir Mazuru - agenti sovietici cu state vechi - au fost numiti in 1948 la conducerea Directiei Generale a Securitatii Poporului. Relatiile amicale cu liderii partidului si ordinele NKVD-ului i-au ajutat sa "modeleze" Securitatea dupa chipul si asemanarea politiei politice sovietice.


In plina epoca de sovietizare a RPR, Securitatea a avut in fruntea sa agenti sovietici. Documentele oficiale insa ii prezinta ca ofiteri cu nume romanizate, specialisti ai muncii de informatii si contrainformatii. Ascensiunea lor avea radacini adanci in istoria PCdR. Cu multi dintre liderii politici de dupa 1944 viitorii sefi ai Securitatii conlucrasera din vremea cand imparteau aceleasi spatii de detentie.


SEFUL - PANTIUSA. La 15 august 1948, cu cinci zile inaintea publicarii in Monitorul Oficial a Decretului de infiintare a Directiei Generale a Securitatii Poporului, Gheorghe Pintilie era avansat la gradul de general-locotenent si numit in fruntea noii institutii cu rang de ministru.

Caror fapte se datora functia lui Pintilie? Din memorialistica si putinele lucrari de specialitate, aflam ca locotenent generalul Pintilie se numea, de fapt, Pantelei Bodnarenko si facea parte din "pleiada" de agenti trimisi in Romania de serviciile secrete sovietice. Nascut in Ucraina, in 1902, a fost racolat de GPU din Transnistria si instruit in actiuni subversive impotriva autoritatilor romanesti. Prima misiune din Romania (1928) avea ca scop intemeierea unei retele de diversiune si spionaj. Descoperit si arestat de Siguranta romaneasca, a trecut prin Doftana, Vacaresti si Caransebes, loc unde i-a cunoscut pe Teoharie Georgescu, Iosif Chisinevschi, Dej. Pantiusa, pe numele sau de "alint" conspirativ a fost insarcinat sa depisteze agentii Sigurantei infiltrati printre detinutii comunisti, in tipicul inchisorii, fiecare nou detinut fiind "anchetat" de tovarasii sai in legatura cu "caderea" sa si informatiile ce le daduse Sigurantei in propria-i ancheta. Printre altele, in puscarie avea in grija si serviciul administrativ al partidului.

Eliberat dupa august 1944, calitatile dovedite si in detentie i-au asigurat un post de sef al Departamentului Special al CC al PCR, ocupand, in paralel, si functia de adjunct pentru probleme de securitate al rezidentei INU (Directia de Informatii Externe a NKVD) la Bucuresti. Misiunile sale au fost dintre cele mai "incomode", numele sau fiind legat de lichidarea lui Stefan Foris si a mamei acestuia si de arestarea (aprilie 1948) lui Lucretiu Patrascanu, pe care trebuia sa-l demaste ca "spion in slujba imperialistilor anglo-americani".


ALCOOLIC SI INCULT. Alexandru Barladeanu a povestit despre relatia lui Dej cu Pantiusa: "Dej avea multa incredere in el, in urma convietuirii din inchisoare, (...) deoarece acesta actiona doar la ordinul superiorului. Sunt convins ca tot ce a facut Pantiusa era la ordinul lui Dej". In viata de zi cu zi, Pintilie nu si-a pierdut niciodata accentul rusesc. Se mai spune ca era si un bautor performant. Curand dupa iesirea din inchisoare tovarasa de viata i-a devenit Anuta Toma (Ana Grossman, n.n.), care fusese sotia lui Sorin Toma si apoi "tovarasa" lui Constantin Parvulescu, prietena si adjuncta a Anei Pauker. In 1968, anchetat cu privire la perioada in care a condus Securitatea, a declarat ca multe crime le-a comis din convingere, altele din respect fata de disciplina de partid.


PRIMUL ADJUNCT - NICOLSCHI. Ca "ajutor de nadejde" al noului sef al Securitatii, la 1 septembrie 1948, subdirector general al DGSP a fost numit general maiorul Alexandru Nicolschi.

Boris Grünberg (numele de nastere al lui Nicolschi) s-a nascut in 1915, la Chisinau, in Basarabia ocupata de rusi. In 1932 a aderat la organizatia tinerilor comunisti - Komsomol - , motiv pentru care peste doar un an a fost arestat de Siguranta Romaniei Mari, in componenta careia revenise Basarabia. Dupa reanexarea Basarabiei de catre URSS (1940), Grünberg a intrat in atentia NKVD si a fost trimis la Cernauti, unde urmase un curs special de spionaj pe informatii externe.

Inainte de plecarea in Romania, cu misiunea de a strange informatii privind miscarile de trupe sau situatia economica, i s-au intocmit acte false, pe numele de Vasile Stefanescu. La doua ore dupa trecerea granitei (26 mai 1941) a fost prins, dandu-se de gol de necunoasterea limbii romane si dezvaluindu-si "adevarata" identitate - Aleksandr Sergheevici Nikolski. Judecat pentru spionaj, a fost condamnat la munca silnica pe viata.


CRIMINAL NEPEDEPSIT. Ascensiunea sa in functii dupa 23 august 1944 seamana carierei celorlalti agenti sovietici. Venirea la putere a Guvernului Groza (martie 1945) i-a adus numirea de sef al echipei de detectivi din DGP. Pana sa avanseze ca subdirector al Securitatii Poporului, a mai ocupat si postul de inspector general al Sigurantei. Ultima avansare s-a petrecut in 1953, in postul de secretar general al MAI, condus de Alexandru Draghici. Unica sarcina a lui Nicolschi, din orice post, a fost represiunea "dusmanilor".
Abia in 1992 crimele lui Nicolschi au ajuns la ora judecatii. Numai ca, doar cu o zi inaintea prezentarii sale la Procuratura Generala, unde urma a fi cercetat, Nicolschi a murit.


GENERAL CU PATRU CLASE. Vladimir Mazuru a completat troika din fruntea Securitatii, fiind numit in 1948 director general adjunct al DGSP-ului. Si el provenea din Basarabia (nascut in 1915, la Chisinau), unde a si absolvit primele patru clase si o scoala de meserii. Despre viata sa de ilegalist nu se stiu prea multe. Cert este ca a fost infiltrat de NKVD in Ministerul roman de Interne (1947). Numirea lui in conducerea Securitatii a fost mai mult decat asteptata in bransa, de vreme ce el indeplinise la MAI functia de director al Directiei cadrelor. Asadar, ii trecusera prin maini toate dosarele de cadre importante, propuse spre promovare sau eliminare, transformandu-l intr-un pion esential al regimului.
Se spune ca sfarsitul carierei sale in Securitate a fost unul... cu "cantec": trimis in 1952 sa aresteze niste parasutisti ce urmau a patrunde pe teritoriul judetului Teleorman, Mazuru a ratat misiunea, imbatandu-se. Scos din organigrama Securitati in ianuarie 1953, a revenit in atentia publica in calitate de ambasador la Varsovia. Dupa care... a disparut din vizorul fostilor subalterni.



Bruta NicolschiMasura duritatii pe care a folosit-o generalul Alexandru Nicolschi in "eliminarea dusmanului de clasa" au dat-o documentele din arhive. Comitetul National Roman, care functiona la Washington, a dat publicitatii in 1949 un act despre incalcarea drepturilor omului in Romania. Documentul mentiona declaratia unei tinere femei, Adriana Georgescu Cosmovici, care a fost arestata si anchetata in 1945 sub acuzatia de apartenenta la o miscare de rezistenta. Ancheta a presupus si batai cu un sac de piele cu nisip, lovirea cu capul de zid, lovirea fetei si mutilarea. Printre numele celor trei "anchetatori comunisti" se afla si cel al lui Nicolschi. Presa romaneasca postcomunista a scos la iveala o informatie conform careia acelasi Nicolschi ar fi ordonat in 1949 asasinarea a sapte detinuti de la Gherla, in timp ce erau tranferati in alt loc al detentiei. Numele sau este legat si de teribilul experiment al reeducarii de la Pitesti, inceput sub coordonarea lui la 6 decembrie 1948.