Orasul american din Sulina

>> Comisia Europeana a Dunarii a spart "cuibul de pirati" din micul sat pescaresc Sulina.
>> La confluenta Dunarii cu Marea Neagra, arhitectii englezi au conceput un oras in stil american.
>> Dupa ce a renascut din ruine de mai multe ori, orasul-port Sulina isi cauta vocatia turistica.

Legenda spune ca "acolo unde batranul Danubiu isi pierde apa si numele in mare", cum descrie Jean Bart coordonatele geografice ale orasului Sulina, s-a aflat un mic sat pescaresc controlat de piratii Marii Negre. Urmare a hotararilor Congresului de Pace de la Paris, in 1856, ia fiinta Comisia Europeana a Dunarii (CED), cu sediul la Sulina, care instituie "libertatea navigatiei pe Dunare pentru toate statele".
Statele europene au pus la punct un plan indraznet de investitii. In 1857, incep lucrarile de amenajare a bratului Sulina, pentru a-l transforma in canal navigabil pentru vapoarele maritime. CED l-a desemnat pe inginerul englez Sir Charles A. Hartley sa elaboreze proiectul de amenajare a actualui canal Sulina si de dezvoltare urbanistica a fostei asezari a piratilor de la gurile Dunarii.
Arhitectii lui Sir Charles au conceput viitorul oras dupa modelul de atunci al urbelor americane. S-a trasat, mai intai, pe planseta un dreptunghi marginit de trei repere. Latura de est, dinspre Marea Neagra, era marcata de Farul Genovez, latura de nord o constituia firul de apa al bratului Sulina al fluviului, iar cea de sud o reprezentau baltile care colcaiau de peste. Dreptunghiul de pe planseta arhitectilor englezi a fost completat cu patru linii ingrosate care urmau sa devina cele patru strazi principale ale Sulinei, toate paralele cu firul de apa care curge spre mare.
Lipsiti de inspiratie, arhitectii au botezat cele patru strazi cu numere de la unu la patru, iar acest botez stradal s-a pastrat pana azi in Europolisul dezvaluit cu mult har de Jean Bart. Prima constructie conceputa de arhitectii englezi a fost Palatul Comisiei Europene a Dunarii, rebotezat, mai tarziu, Palatul Navigatiei. Palatul CED, renovat recent cu fonduri obtinute de la Uniunea Europeana, a fost si continua sa fie si dupa 150 de ani pentru localnici un simbol al Sulinei. Este o cladire masiva, amplasata pe "Strada Intaia", strada care se suprapune peste faleza orasului. Imobilul se impune datorita dimensiunii si masivitatii induse de peretii imensi placati cu piatra. Palatul se infatiseaza, din oricare zona a orasului, ca un urias comparativ cu celelalte cladiri proiectate de englezi pe faleza. Localnicii spun ca proiectantii si-au propus, din capul locului, sa impuna respectul fata de CED, inclusiv prin realizarea acestui palat.
In Sulina circula o legenda potrivit careia Palatul CED ar fi fost harazit de Dumnezeu sa dainuie peste timp, asa cum se va intampla si cu acest oras-port care are o istorie foarte framantata. Sulina, care se dezvoltase uimitor dupa ce, in 1857, a inceput constructia sa, a fost facut una cu pamantul, dupa cateva decenii, in timpul primului razboi mondial, din cauza crancenelor batalii date intre beligeranti pentru obtinerea controlului navigatiei la gurile Dunarii. Doar Palatul CED a ramas neclintit in urma razboiului...
In muzeul orasului, gazduit de Farul Genovez, se pastreaza marturii ale istoriei acestui palat inedit. In timpul primei conflagratii mondiale, din cei aproximativ 10.000 de locuitori, cat avea Sulina, doar cateva sute au avut curajul sa nu paraseasca portul. Cei mai multi s-au ascuns in salbaticia Deltei. Cei care au ramas in oras s-au refugiat in palatul transformat in spital de campanie. Locuintele functionarilor CED din palat au fost casa intregului oras bantuit de razboi.
Razboiul a trecut, comerciantii, hamalii, marinarii acestui oras-port s-au intors rapid. Sulina a renascut in doar cativa ani, ajungand, in 1930, la statutul de cel mai important port maritim din vestul Marii Negre. Prin Portul Sulina se derulau aproape doua treimi din comertul de cereale al Romaniei, care detinea cea mai infloritoare piata de acest fel din zona. Pe "Strada Intaia", care are inscris la numarul 1 Palatul CED, existau consulatele Angliei, Danemarcei, Olandei, Rusiei, Greciei, Turciei, Austriei, Italiei, Frantei. In cladirile cu fatada din lemn si cu un mic balcon la primul nivel, care exista inca pe aceasta prima strada a orasului-port, isi aveau birourile cele mai mari companii de navigatie din Europa, precum Lloyd, Johnston, Westcott, Egea, Levante si Messageries. Nici una din aceste mari companii, care invarteau in Sulina afaceri maritime uriase, nu si-a construit un sediu impozant. Nu pentru ca nu ar fi dorit acest lucru, ci pentru ca oficialii CED au impus prin planul urbanistic conceput in urma cu 150 de ani de Sir Charles ca "nici un imobil de pe nici una din cele patru strazi principale ale orasului sa nu se construiasca mai mare decat Palatul CED".
Doar autoritatile comuniste au incalcat acest regulament urbanistic devenit sacru. Printre cladirile concepute de specialistii britanici, comunistii au pus cateva "plombe" hidoase numite blocuri de locuinte, multe din acestea, acum, fiind sunt pustii fiindca orasul-port parcurge o noua etapa de decadere. Se incearca o renastere a urbei prin punerea in valoare, din punct de vedere turistic, a tot ce a mai ramas din Europolisul lui Jean Bart.

---

Despre autor: