Pe vremuri, ii ungeau cu smoala si-i tavaleau prin fulgi. Pe urma, ii plimbau prin piata cu o pancarta agatata de git: „Cine face ca mine ca mine sa pateasca!".

O vorba din batrini zice ca e mai bine sa inveti din greselile altora - asa ca PD ar face bine sa invete din greselile liberalilor acum, pina nu e prea tirziu pentru a fi niciodata. PNL si-a pus toti liderii sa militeze in favoarea demiterii presedintelui. Ce-i drept, n-a facut mitinguri, nu s-a afisat, precum PSD, la brat cu Vadim. A incercat sa fie „smecher", precum fata saracului din poveste: nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos. Nu i-a „iesit". Povestea de la referendum a avut un alt deznodamint, de-altminteri previzibil: celui care are i s-a mai dat, iar celor care n-au li s-a luat si ce au avut. Bogatul a ramas holtei, iar fata saracului a continuat sa mearga pe marginea santului, imbracata intr-un navod, calare pe capra chioara. Din acest punct de vedere, PSD sta mult mai bine: programatic sau nu, in PSD s-au facut auzite, inca inainte de referendum, voci diverse. Aici, Grupul de la Cluj a avut o influenta considerabila, opunindu-se, de la bun inceput, incercarii de debarcare a presedintelui. Acum, saminta va da roade. Putin conteaza daca Mircea Geoana va fi debarcat sau daca va fi doar pastrat pe postul care-i sta cel mai bine: manechin in vitrina, tras pe sfori de catre papusari indeminatici. Important e rezultatul - in ochii opiniei publice, partidul are de unde sa dea semnale de „schimbare". Are, adicatelea, de unde sa se reformeze, ca urmare a votului de la referendum. Dar PNL? Recunoscut pe vremuri ca partidul care „cinta pe mai multe voci", partidul liberal a reusit dubla „performanta" de a-si exclude toti membrii notabili „contra" si, in acelasi timp, de a-i forta pe cei ramasi sa se afirme public „pro". Pe unde sa mai scoata acum camasa? Ce lider „din umbra" are pregatit PNL? PD-ul, in general, si Traian Basescu, in particular, se confrunta cu aceeasi problema, chiar daca victoria de la referendum pare sa-i estompeze „acuitatea". In PD nu exista „lideri". Nu exista „rechini" (de asta data, in sensul bun al cuvintului). Exista doar pesti-piloti, de genul Emil Boc, obisnuiti sa danseze dupa cum li se cinta. Or, cu un cor nu se face primavara. Creditat in sondaje cu 50% din optiuni (un procent mai fragil decit un stranut, sa fim siguri), PD trebuie sa invete diferenta dintre cor si orchestra. Dirijor exista. Lipsesc, deocamdata, tamburinele si trompetele.

Alin FUMURESCU este doctorand in stiinte politice la Universitatea din Bloomington Indiana.