O noua generatie de oameni politici vor sa preia conducerea si franele partidelor. Nu am zice ca "noua clasa" ar fi mai breaza decat cea a generatiei Dlui. Vacaroiu, dar este clar ca au prins timpuri mai bune: Bruxelles-ul si Washington-ul, de care suntem legati ombilical, lui 2007, nu sunt tot una cu Moscova anilor 1950. De care eram legati de maini si de picioare. Statu-quo-ul si aranjamentele de culise care au condus la crearea, conjuncturala, a unei majoritati parlamentare fara PD, dar si a aliantei anti Basescu se dizolva de la sine. Ceva se precipita si pe plan extern. Un nou presedinte la Elisée si un viitor premier la Downing Street 10, ca si propunerile Regelui Abdallah al Iordaniei pot aduce elemente noi in viitorul imediat al lumii contemporane. La noi ce va urma?
Traian Basescu va conduce in continuare balul. Este o certitudine. Chiar daca a mai facut o boacana, grava si cu totul de neinteles pentru pozitia in care se afla. O sa treaca, desigur, si momentul, dezagreabil intrutotul, al incidentului cu reporterita de la un anume post de televiziune. Chiar daca pe moment adversarii presedintelui si sustinatorii lui sunt de acord asupra gravitatii gestului comis si cuvintelor emise. Dar, o spunem cu neputinta si amaraciunea celui care vede, aude si este martor zilnic la o sumedenie de astfel de incidente, care raman fara urmari, pentru ca indiferenta si o proasta perceptie a tolerantei, "Haide, domle, ce-a facut, a zis si el, n-a dat cu parul...", ne-au adus unde suntem.
Ce a mai ramas de facut ?
Un presedinte de republica democratica nu se poate comporta dupa cheful si capriciile unui sef de depozit de lemne sau presedinte de CAP. Oricat de simpatic si jucator ar fi. Este. Fisa postului ii incumba anumite obligatii protocolare si o anume tinuta oficiala. Un Patriarh amator de tenis va trebui sa se abtina sa mai joace. Un general de aviatie nu-si poate permite sa care pungi cu fasole tucara si dovlecei cumparati in Piata Dorobanti. Ca fost ofiter, presedintele intelege bine ce spunem si sugeram consilierilor Domniei Sale. Ca are chef sau nu, va trebui sa asculte de sugestiile si sfaturile acestora. Sa nu mai iasa la cumparaturi. Sa nu mai conduca masina, cu sau fara sprituri inainte. Sa nu se mai expuna inutil in situatii care-i pot afecta imaginea, credibilitatea sau prestigiul. Sa nu-l mai ia gura pe dinainte, nici pe strada, nici in contactele internationale. Nu este chiar simplu si foarte agreabil sa ai functii de reprezentare: toata lumea e cu ochii pe tine. Si aici am ajuns unde voiam: la consilierii presedintelui. Cine sunt ei, ce expertiza pot oferi si ce sfaturi pot da pentru deciziile importante, dar si pentru maruntisuri. Calitatea consilierilor pot da aura si prestigiu institutiei prezidentiale. Daca e sa ne uitam putin la americani vedem ca si Kissinger, Brzezinski, John Sununu, Snowcroft, Rice sau actualul si putin vizibilul Karl Rowe, eminenta cenusie a lui Bush, sunt minti luminate care au lucrat pentru presedinte. In "spatele usilor inchise" si nu la mondene talk-show-ri cu Turcescu, Hurezeanu sau Andrei Gheorghe. Politica mare nu se face la televizor si nici prin intermediul ziarelor. O buna echipa, activa si eficienta, de consilieri prezidentiali ar putea intari prestigiul Administratiei Prezidentiale. Si nu numai.