Calul Traian

Dupa decapitarea a trei sau patru din capetele sale, balaurul Securitatii s-a ascuns la inceputul lui 1990 prin diverse cotloane, pentru a reinvia subit in martie si a se disipa prin diverse servicii, institutii, organisme, partide. Iar sarcina sa primordiala (nu unica) a fost si mai este distrugerea prin orice mijloace a partidelor istorice, singurele in stare sa-i pericliteze, odata ajunse la putere, existenta. Una din metode a fost infiltrarea acestor formatiuni (apropo: mai tineti minte ca unul din "bodyguarzii" lui Corneliu Coposu era maiorul Petrina?), o alta "inghitirea" lor lenta, cum s-a intamplat cu PSD-ul lui Sergiu Cunescu, pe post de boa fiind unu' Athanasiu, iar ultima era o "alianta" in care "structurile" jucau rolul de cal troian (era sa zic Traian... Sau Stolojan). Asa a patit PNTCD-ul, asa e pe cale sa pateasca PNL, daca nu cumva a si patit-o deja.
In aceasta operatiune intinsa, iata, pe mai bine de 17 ani, nu programele politice (aproape toate incoerente sau intersanjabile), nu succedarea la putere a partidelor, nu aparitia sau disparitia in/din prim-plan a diverselor figuri mai mult sau mai putin carismatice, nu bataliile presei, de cele mai multe ori naive ori marcate de interese meschine, nu condamnarea, fara nici o urmare concreta, a comunismului, nu deschiderea dosarelor (cu "dezvaluiri" care au facut victime - atentie! - tocmai in randurile membrilor PNTCD, PNL sau a simpatizantilor acestora), asadar nu acestea au fost, decat la suprafata, miscarile care au marcat viata politica postdecembrista a Romaniei. Adevarata miscare s-a petrecut, constant, in subteran si ea a vizat un singur lucru, repet: distrugerea partidelor istorice.
Sarcina aproape indeplinita.

---

Despre autor: