Trei mutari inteligente...

Si a trecut si sambata asta, cu ultimul episod, "BASE RELOADED" din "telenoveaua" nationala ce ne-a facut de rasul curcilor.
Fara noima, fara miza si mai ales fara sansa, "tentativa 322" a esuat lamentabil, ca (sper eu, ca naiv si optimist incorigibil ce sunt) ultima zvacnire notabila a pubertatii si a diletantismului politic romanesc. Ma gandesc doar, cu regret, ca de banii cheltuiti cu referendumul asta stupid si cu circul aferent, mai puneam de-un dig mic pe undeva, mai carpeam gaurile alea de pe la Cernavoda, mai faceam vreun spital, ori vreo scoala prin catunele noastre "medievale", ma rog gaseam noi prin "casa" ceva nevoi mai mari. Dar nu vreau sa reiau ceea ce cu generozitate si mult zel au dezbatut pe toate fetele posibile formele presei autohtone si nu numai, cu efectul unui banc al carui pont il stie toata lumea din'nainte. Ci, mai degraba, am sa ma refer la ce ar putea urma acestui episod pe care istoria il va cataloga probabil "de trista amintire".
Si voi gasi astfel nimerit prilejul de a sugera, din pozitia mea de cetatean modest, cateva directii de actiune pe care le gasesc majore si prioritare, si pe care, daca le-as regasi in "mutarile" din viata politica viitoare, mai ca as fi dispus sa uit si sa iert toate relele inghitite pana acum. In primul rand, este nevoie de o abordare cu hotarare si cu dorinta sincera de finalizare, a unei reale reforme legislative si administrative. Desigur ca inlocuirea unor magistrati sau functionari ineficienti ori corupti, cu unii mai de soi, este o solutie cand lucrurile astea sunt reale, dar continui sa cred si sa spun ca asta nu este decat ca alifia la pojar. Trateaza bubele, dar ascunde boala. Iar boala, in esenta ei, s-a cuibarit si produce efecte devastatoare de acolo, din chiar legislatia romaneasca, inacceptabil de stufoasa, confuza si de multe ori contradictorie. Asta face ca aplicarea legii, indiferent ca e vorba de Constitutie ori de normele de circulatie, sa devina pentru cetatean o aventura a carei finalizare se afla la cheremul "interpretarii" unor persoane mai mult sau mai putin bine intentionate, dar, in mod cert, lipsite de orice forma de raspundere pentru efectele propriilor decizii. Cata vreme aceeasi lege poate fi citita la Botosani de la un capat si pe dos la Timisoara, ori intr-un fel pentru mine si de alt fel pentru tine, statul de drept si suprematia legii sunt doar vorbe-n vant, iar Justitia doar o unealta in mainile, nu intotdeauna curate, ale cui are banii si abilitatea de a talmaci legea, cum i se potriveste mai bine. Daca pana si Constitutia, iata, se dovedeste confuza si lipsita de solutii la probleme esentiale, cum ar fi certitudinea formei de organizare statala si a relatiilor institutionale, ce pretentie sa mai avem in ceea ce priveste reglementarile minore, dar care toate, in ansamblul lor, stau, fara discutie, la baza monumentalei coruptii cu care niciun politician n-a ratat ocazia de a se lua la tranta, fara ca vreunul sa-i fi clintit vreun fir de par.
Ar urma o reforma institutional-administrativa bazata pe modelul guvernarii corporative si dezvoltarea institutionala a Dialogului Social. Edificarea unei subsidiaritati reale, descentralizarea deciziei administrative, transferul competentelor la nivelul unor administratii comunitare functionale, capabile sa genereze si sa implementeze strategii sustenabile de dezvoltare durabila, reprezinta singura solutie serioasa la provocarea unor ritmuri accelerate de dezvoltare generala si la apropierea efectiva dintre agendele de prioritati ale cetatenilor si ale autoritatii. In realitate, ne confruntam cu diviziuni administrative nefunctionale, prea mici ca sa poata opera la nivelul programelor nationale si europene de dezvoltare, cu o regionalizare statistica, si aceea discutabila, in locul uneia administrative care sa aiba autoritatea si instrumentele necesare unei gestionari eficiente a vastei problematici a comunitatilor, la un Dialog Social formal si de multe ori nelegitim. Eliminarea concurentei nefiresti si prea costisitoare pe care un aparat administrativ (central si local deopotriva), obez si ineficient il face economiei sociale, (concept aproape necunoscut in Romania), ar face si ea parte din pachetul complex al acestei reforme atat de necesare. Nu in ultimul rand, retragerea statului din sfera administrarii business-ului ar putea face obiectul unei abordari cu adevarat reformatoare si poate cea mai inteligenta mutare din partea cuiva care vrea cu adevarat sa curme coruptia si sa construiasca o economie de piata, functionala, sanatoasa si real performanta.
Cu riscul de a repeta obsesiv aceasta idee, reamintesc aici ca statul trebuie sa aiba numai calitatea de PROPRIETAR al capitalui sau privat, iar administrarea acestuia trebuie incredintata unei institutii tehnocrate, (posibil o Autoritate de Administrare a Activelor Statului si nu una de valorificare) independente politic si care trebuie sa-si poata asigura un comportament autonom fata de proprietarul sau intr-o economie guvernata de legile pietei libere si ale concurentei loiale.
Altfel spus, o companie al carei proprietar majoritar ori integral este statul si care se afla, de exemplu, in situatia nevoii de fonduri suplimentare de investitii, trebuie sa-si caute solutiile la propriile probleme in sistemul bancar, pe calea creditului comercial, iar nu in punga fara fund a bugetului consolidat.
In plan economic, statul ar trebui sa se concentreze doar pe elaborarea si pe implementarea de strategii si politici economice, monetare si fiscale capabile sa genereze un mediu de afaceri atractiv, stabil si convergent economiei comunitare, propriile companii trebuind sa joace in conditii egale pe piata, fara niciun fel de imixtiune politica.
Astfel, principala sursa a coruptiei si a deficitelor dispare, iar aportul bugetar, din contra, sporeste masiv.
Desigur, ar mai fi si alte domenii majore de actiune, dar cel putin pe acestea imi permit sa le consider drept "mutari" inteligente esentiale, de prima urgenta, pentru ca societatea romaneasca sa poata beneficia de ameliorari rapide, capabile sa atenueze efectele unei impardonabile prelungiri a starii de emergenta economica, ce nu va mai putea fi multa vreme cosmetizata statistic.
Cine are curaj sa se apuce serios de asta? Iar daca cineva o va face, acela va fi si initiatorul procesului real de modernizare a Romaniei. Altminteri, vorba multa, treaba ioc.

---

Despre autor: