Surprinzatoare rezultatele sondajului realizat de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare in colaborare cu Banca Mondiala. Documentul prezentat inaintea intrunirii anuale a BERD si intitulat "Viata in tranzitie" releva faptul ca 25 la suta dintre romani considera ca economia planificata este preferabila economiei de piata. Un procent alarmant intr-o Romanie care a aderat la Uniunea Europeana in care un sfert dintre cetatenii ei ar agrea mai repede regimul economic si politic de la Chisinau. Este cea mai apropiata tara unde se manifesta aceasta perceptie, dovada stand declaratia lui Marta de Castello Branco, consilier in Departamentul II al Fondului Monetar International. Aflat intr-o vizita la Chisinau, a declarat: "Problema principala ramane a fi reforma structurala, incotro vrea sa mearga Moldova: inainte, inspre o economie de piata sau inapoi spre o economie planificata. Insa multe din deciziile luate sunt in spiritul economiei planificate". Apropiere ideologica sau ceva mai grav?
Faptul ca 25 la suta dintre romani manifesta nostalgia regimului comunist trebuie sa dea de gandit la Bucuresti. Dupa 18 ani de reforme de tranzitie, procentul este enorm, dar nu aceasta este problema. Studiul BERD releva un lucru alarmant, si anume ca procentajul in favoarea economiei planificate este de peste 30 la suta in cazul tinerilor cu varste intre 18 si 34 de ani si de 25 la suta pentru grupa de populatie de peste 65 de ani. Cu alte cuvinte, grupele de varsta cele mai vulnerabile, tinerii si pensionarii, au ajuns la limita, singura speranta pentru ei fiind ajutorul divin al statului care sa le asigure locuri de munca, implicit bunastare. In cazul grupei pensionarilor, ponderea "nostalgicilor" este oarecum explicabila dar, in niciun caz, nu e atat de mare. Nu poti explica, insa, prea usor optiunea celor 30 la suta dintre tinerii cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani. Acestia nici macar nu au trait in vechiul sistem. Cei mai "varstnici" dintre ei aveau cel mult 16 ani la Revolutie si cu greu imi vine sa cred ca, adolescenti fiind, au avut timp sa realizeze avantajele economiei planificate. Mai greu de crezut ca in cei 18 ani dupa momentul decembrie 1989 au avut datele necesare unei intelegeri corecte a aceluiasi sistem de comanda. Si mai greu de crezut ca 30 la suta dintre tinerii mentionati privesc la modelul economiei chineze dand exemplul uluitoarelor realizari din aceasta tara.
Altceva este la mijloc. Ei nu doresc un nou CSP, o institutie centrala de planificare. Raspunsul lor la sondaj arata clar ca se simt exclusi din societate. Aceasta este rana provocata de programele de restructurare prin lichidare a societatilor de stat, proces demarat in 1996. Nu ca acele programe nu erau necesare, dar ele au fost incomplete. Aparitia zonelor defavorizate nu a fost un proces intamplator. Practic, s-a lichidat o industrie considerata neperformanta fara a exista programe de reconversie profesionala. Abia acum facem acest lucru, in 2007, si nici macar nu este meritul nostru, ci al Uniunii Europene, care ne acorda fonduri pentru a elimina "coridoarele ruginii" si pungile de saracie din zonele dezindustrializate. O demonstreaza si amintitul studiu al BERD. Cei care mentioneaza ca salvare economia planificata se afla localizati pe palierul saraciei, unde speranta abia mai palpaie, iar faptul ca 30 la suta dintre tineri sunt disperati agatandu-se de stat ca ultima sansa este grav.