Realitatea chinuitoare a rugby-ului

Intamplator sau nu, rugby-ul si-a programat duminica doua finale. Una a avut loc in Calea Vitan, pe stadionul Olimpia din Bucuresti si a opus pe Steaua lui Dinamo in finala campionatului national. Cealalta s-a desfasurat la Londra, pe Twinckenham, si a adus fata in fata cele mai bune formatii englezesti ale momentului, London Wasps si Leicester Tigers, in finala Heinecken Cup, varianta cu balonul oval a Ligii Campionilor. Aparent este vorba despre un singur sport, insa dincolo de performantele strict sportive o prapastie insurmontabila se casca intre doua atitudini de a privi sportul.
Meciul decisiv al rugby-ului romanesc, cel care le-a avut in teren pe cele mai titrate echipe ale tarii, a fost organizat pe un stadion uitat printre casele darapanate dintr-un cartier marginas al Capitalei, fara tabela de marcaj si cu o singura tribuna din lemn, si aceea rezervata doar persoanelor care detineau invitatie, desi initial s-a anuntat ca intrarea va fi libera. Vreo 1.000 de spectatori, cu indulgenta, s-au inghesuit in picioare pe la garduri ca sa vada o partida cu prea multe greseli tehnico-tactice pentru ceea ce se cere de la o viitoare campioana. Cu sedinta tehnica dintre reprize tinuta pe teren si cu baloane ce, odata zburate dincolo de suprafata stadionului, cu greu mai puteau fi recuperate, intreaga atmosfera a fost una desprinsa parca de la inceputurile rugby-ului, doar o mana de juniori galagiosi savurand cu strigate "spartane" victoria cu 16-9 a dinamovistilor.
La Londra, o lume din alta galaxie... 81.076 de spectatori, record la un meci de rugby intre doua echipe de club, a asigurat o atmosfera senzationala, ce i-a impresionat pana si pe jucatorii din teren. "Nimic nu se compara cu un succes in fata unei audiente atat de mari", avea sa recunoasca la final Lawrence Dallaglio, capitanul lui London Wasps, trupa invingatoare cu 25 la 9 in fata lui Leicester Tigers. Pentru acest meci, fanii celor doua formatii au avut, la un pret promotional, un pachet turistic ce le asigura cazarea la hotel, biletele la meci, tichete la teatru si un tur al orasului, cu toate atractiile incluse. Despre calitatea jocului, orice comparatie este de prisos si ar transforma meciul din Vitan intr-o caricatura...
In aceste conditii, este de mirare cum rugby-ul romanesc continua inca sa dea jucatori de valoare si sa fie prezent la toate cupele mondiale ale sportului cu balonul oval...

---

Despre autor: