Provocarea majora la care este supusa Romania consta in faptul ca presedintele, repus in functie, a castigat printr-un discurs violent, extremist, xenofob si populist adresat unui anumit tip de electorat, unde asemenea produse mai au cautare. La scurt timp dupa victorie, chiar in timp ce oficialii Uniunii Europene se grabeau sa-l felicite protocolar pe Basescu, acesta s-a calificat si in calitate de rasist. Facand-o "tiganca imputita" pe o jurnalista care isi facea meseria intr-un spatiu public. Cu cateva minute inainte, Basescu legitimase talharia la drumul mare, furandu-i acesteia telefonul mobil. Cu un asemenea tip de comportament, plasat in epicentrul puterii politice, pornim la drum in cel de-al doilea ciclu al unui mandat prezidential de pomina. In conditiile in care razboiul politic este in toi. Si generalizat.
Avem un razboi, de care ne-am ocupat pe indelete, declansat de Traian Basescu impotriva Parlamentului. Un altul, impotriva Guvernului. Al treilea, impotriva mediului de afaceri, care refuza sa se inchine la Cotroceni. Si al presei, care nu se lasa aservita. Exista, in fine, in interiorul clasei politice, un razboi la sange intre Partidul Democrat, secondat de PLD - ambele umflate pe valul unui vot sentimental si volatil - si celelalte cinci partide parlamentare. In fine, s-a dat semnalul de razboi si in interiorul asa-numitei coalitii anti-Basescu. Iar pentru ca ostilitatile sa fie cu adevarat generalizate, in doua dintre cele mai importante partide, PNL si PSD, incep serioase miscari de gherila. Asupra acestui ultim aspect ma voi opri. Facand, de la bun inceput, precizarea ca in masura in care rezistenta anti-Basescu se fractureaza si lupta pentru putere din interiorul unor partide primeaza in raport cu pericolul alunecarii Romaniei spre extremismul definit prin campania lui Basescu, democratia, in esenta ei, poate primi o lovitura mortala.
Iesirea de duminica a lui Ludovic Orban este primul semnal al unei lupte fratricide in PNL, care poate rupe coloana vertebrala, si asa subrezita, a acestui partid. Fosta disidenta din interiorul taberei liberale, finalizata prin crearea "miscarii platformistilor", transformata ulterior in PLD, a subtiat numarul de voturi liberale in Parlament dar nu a pus sub nici o forma PNL in pericol. Nici chiar relativa ascensiune PLD la remorca PD, generate de turul de forta din care Basescu a iesit invingator. Abia acum, cand cel mai important exponent al dreptei liberale, Ludovic Orban, provoaca Guvernul Tariceanu la gestul suprem al trecerii in Opozitie, PNL este cu adevarat pus pe jar. Si nu numai. Sa admitem ca Tariceanu il asculta pe Orban si demisioneaza. Trecerea PNL in Opozitie poate insemna diminuarea dramatica a sustinerii de care, inca, se bucura acest partid. Asa s-a intamplat intotdeauna in intreaga istorie, atunci cand un partid a parasit guvernarea. Abia intr-o asemenea situatie este posibil ca o parte semnificativa din PNL sa treaca la PLD, agatandu-se de speranta revenirii in forta la putere, intr-un viitor previzibil. Sub umbrela lui Basescu. Si la comanda PD. Pe de alta parte, iesirea de la guvernare a PNL ii ofera lui Basescu posibilitatea de a forta alegerile anticipate pe care si le doreste. Sau, poate fi premisa, daca Parlamentul nu doreste anticipate, instalarii unui guvern ultraminoritar PD-PLD. Gestul lui Orban ii incurca pe toti. Dar nici in PSD situatia nu e prea roz. Acolo, Mircea Geoana are de suportat asaltul in forta al rivalilor sai interni. Care nu l-au ajutat in campanie, dar acum sar sa-i dea la cap.
Voi reveni asupra subiectului de mai sus. Inchei acest editorial, exprimandu-mi nu dezaprobarea, nu revolta, ci scarba fata de gestul violent si rasist, de o gravitate extrema, savarsit de seful statului roman la adresa unui jurnalist.